Tshirt. Dubla răsucire. Tehnici ale spiritualului în sec. 21

Prima mea întîlnire cu universul lui Angelin Preljocaj a avut loc în primăvara lui 1990, la Saarbrücken, în cadrul Festivalului Perspectives. Am ajuns acolo cu totul întîmplător, în urma diligenţelor unui fost coleg de şcoală, inubliabilul Christian Caimacan, care a fugit din România în anii ’80, ascuns în closetul unui tren internaţional, pentru a deveni unul dintre programatorii acestui longeviv festival. Christian a aterizat în Bucureşti la începutul anului, pe valul de entuziasm postrevoluţionar al momentului, şi m-a somat să fac o echipă cu care să vin în Saarland pentru a face cunoştinţă cu artele vii. Dintr-una într-alta, am plecat împreună cu Decebal Scriba, complice pe atunci în diverse acţiuni culturale, şi cu amicul său Silviu Purcărete. A fost o deplasare intensă şi ciudată: Silviu a zăcut bolnav tot sejurul; eu eram purtat de colo-colo de diverşi expaţi amabili, reapăruţi din zona copilăriei (Aradul părea să fi dat un număr important de emigranţi regiunii); festivalul aducea, în micul oraş german, o lume colorată, saltimbanci şi artişti de stradă din Midi, motociclişti olandezi care pufăiau ţigări groase de haşiş, toţi amestecaţi cu burgerii bine dispuşi ai eurozonei SaarLorLux – o invenţie transfrontalieră pe care mintea mea de atunci nu putea să […]