Tudor OCTAVIAN, 248 de povestiri

Tudor OCTAVIAN 248 de povestiri Editura Miron, Bucuresti, 336 p., f.p. Putini scriitori romani pot afirma astazi ca pot trai, financiar vorbind, din scris. S-ar putea scrie si la noi un studiu de sociologie a literaturii pornind de la acest aspect, cu atit mai mult cu cit ne e greu sa acceptam ca un scriitor face bani din scris fara sa fie constrins la grave concesii estetice pentru a-l cistiga pe cititorul consumist. Asa cum marturiseste adesea, Tudor Octavian vede scrisul ca pe o profesie serioasa ca oricare alta. Scrie saptaminal in Academia Catavencu, Pro Sport si National si, desi o face pentru trei tipuri de cititori diferiti, pleaca de la premiza ca orice cititor este inteligent si nu-l poate insulta scriind fara constiinta lucrului bine facut. Aceasta atitudine tine si de demnitatea proprie de scriitor, pe care un prozator poate sa o aiba sau nu. Impulsul scriitoricesc al lui Tudor Octavian este si o motivatie interioara: „Orice om are cel putin o idee pe zi. Ceva il doare, ceva il nelinisteste, ceva ii place. s…t Subiectele mele de azi sint, de fapt, povestirile pe care n-am putut sa le scriu citeva decenii. Un sac fara fund. Nici macar nu […]