Turma preşedintelui faţă cu reacţiunea

România trebuie guvernată, alianţe politice între partide care s-au înfruntat în campania electorală se fac pretutindeni în lume, iar în situaţii excepţionale – cum este actuala criză economică –, e nevoie de „compromisuri raţionale“. Teoretic aşa este, dar de ce oare, în pofida tuturor argumentelor pragmatice ce pot fi invocate, ceea ce ne izbeşte este inadecvarea oricărei alianţe ce s-ar fi putut încheia în aceste zile? Pentru că, indiferent cum am combina „bobii“ de pe scena politică, nici o alianţă nu pare legitimă şi decentă.   După trei ani de isterie pro-băsesciană, acesta este rezultatul „analizelor“ apocaliptice, al nesfîrşitelor pledoarii menite să ne convingă de existenţa unicului Adevăr, revelat celor cîţiva aleşi, precum şi de clarviziunea şi buna-credinţă a Sfîntului Traian, neîntinat Cavaler al Dreptăţii şi Adevărului. Timp de trei ani ni s-a repetat pînă la saturaţie, ca să ne intre bine în cap, că pe scena politică autohtonă evoluează îngeri şi demoni, că există un partid – PDL – nu doar de dreapta, ci mai ales de drepţi, puri, incoruptibili şi, de cealată parte, PSD şi acolitul său PNL, partide populate de creaturi infernale, de corupţi şi oligarhi demonici. Ca şi cum toate resursele de onestitate, competenţă şi verticalitate […]