Umorile Lydiei Salvayre

Lydie Salvayre La Compagnie des spectres Éditions du Seuil, 27, rue Jacob, Paris VIe, 187 p., 98 F. Nu datorita vreunei atentii speciale acordate corectitudinii politice continuam serialul nostru cu o serie de patru scriitoare, dupa ce i-am dat prioritate cistigatorului premiului „Goncourt“ pe 1999 (premiu care se acorda in luna noiembrie), Jean Echenoz. Proza feminina este foarte bine reprezentata in Hexagon, mult mai bine decit la noi, sexul frumos se dovedeste tare, atit pe plan national, unde Amelie Nothomb repurteaza succes dupa succes, cit si pe plan international, unde Yasmina Reza are o cariera fulminanta de dramaturg si de romancier, in ultima vreme, peste ocean. Vom incepe totusi cu o romanciera aflata la apogeul carierei, a carei scriitura nervoasa si rezistenta o recomanda ca pe o voce unica, valoroasa si vie in concertul literaturii feminine franceze. Exista, desigur, o anumita traditie care impune respect in fata femeilor-scriitoare (daca ne gindim doar la corespondentele lui Pascal si Descartes, Mlle de Roannez si printesa Elisabeth, pina la celebra Castor a lui Sartre). Romancierele contemporane si-au deplasat centrul de greutate al dependentei fata de ei din realitate in fictiune: la Lydie Salvayre (in Compania spectrelor) barbatii sint demonizati, iar la Amélie Nothomb […]