Un amplu studiu monografic al prozei lui Mircea Nedelciu

Privind retrospectiv nu numai debuturile, ci și, în general, volumele generației de critici tineri mai mult sau mai puțin impuși în ultimii ani, ceea ce atrage imediat atenția – remarca, de curînd, Cosmin Borza, într-un articol din revista Cultura – este, pe de o parte, diversitatea tematică abordată (de la literatura feminină interbelică la proza anilor ’80, de la tratarea corporalității în literatură la monografii ale celor mai importanți critici interbelici – și lista ar putea continua), pe de alta, diversitatea metodologică, de strategii și grile interpretative aplicate – fondate pe teorii din studiile culturale, sociologie, noul istorism, estetica receptării, naratologie, istoria mentalităților ș.a.m.d. Dacă criticul amintit vedea această configurație a „noii critici“ mai degrabă în sens critic – căci eclectic, în lipsa unei coagulări identitare de grup –, eu aș aprecia această diversitate ca binevenită, aducînd un aer proaspăt într-o instituție precum cea a criticii auto­h­to­ne, care, cu puține excepții postdecembriste venite dinspre generația ’80 (Gheorghe Crăciun, Carmen Mușat, Ion Bogdan Lefter și alți cîțiva), se hrănește, în continuare, din teoriile și metodele criticilor români din interbelic, în cel mai bun caz, al celor din anii ’60-’80. Dacă diversitatea este chiar semnul distinctiv al tinerei generații de critici literari, […]