Un an fara Adrian Marino

Un an fara Adrian Marino inseamna, inainte de toate, un prim pas facut in directia recuperarii mostenirii sale literare ramase in manuscris, prin publicarea la Editura Polirom a volumului Libertate si cenzura in Romania (2005), impecabil pregatit pentru tipar de catre sotia savantului, Doamna Lidia Bote. Cartea, axata pe arheologia liberalismului autohton din secolul al XVIII-lea, asa cum o avem in cele trei Tari Romane, a reprezentat pentru Marino nu numai o tema de studiu, ci si exprimarea unui program de viata, echivalent cu identificarea propriilor sale radacini de intelectual rational, liberal si angajat intr-o lume preponderent irationala, dominata de fantasme romantice, autohtonizante, nationaliste. Un an fara Adrian Marino mai inseamna, apoi, si continuarea crezului sau intelectual si critic de catre cei care l-au admirat, dar care nu i-au devenit decit in mod indirect discipoli, exclusiv din dorinta de a nu-i leza singuratatea de viata si de creatie. indeajuns de semnificativ, multi intelectuali clujeni care i-au fost prin preajma in anii de dinaintea mortii (Florina Ilis, Corin Braga, Ovidiu Pecican, Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu etc.) au publicat carti foarte bune in lunile din urma, confirmind faptul ca spiritul de excelenta pe care l-a intretinut solitarul de pe Rákóczi are, in […]