Un anotimp în copilărie

Cunoscut mai ales ca profesor şi autor de manuale, Adrian Costache este un scriitor rafinat: poet şi prozator în egală măsură, este atent la detalii şi construieşte imagini curajoase. Printre volumele sale, amintescOraşul cel Mare (1971), Fratele meu, Val (1974), Confesiunile ultimului bun-visător şi alte povestiri (1986), Păduri de sticlă (versuri, 2001), Poeme depresive pentru uz personal (versuri, 2003),Apocalipsa după Ian (2007) şi Lista cu nume (2008).   Ultimul anotimp, cel mai nou volum al lui Adrian Costache, este compus din „Povestiri din Mapamuto“ şi din „Alte întîmplări“, reunind aproape 30 de proze scurte care se ţes din amintiri. Efectul de realitate este recuperat de nostalgiile răzleţe ale adultului care se întoarce în timpul copilăriei sale la Mapamuto. Numele acestui sat desemnează un loc mitic, nu ne mai interesează dacă este pură invenţie toponimică sau un spaţiu real.   Prima proză, care dă şi titlul cărţii, recuperează o discuţie între nepot şi bunic, candidă şi senină, în tradiţia lui Brătescu-Voineşti şi a lui Mihail Sadoveanu, revizitaţi cu jovialitate intelectuală. În imaginaţia copilului încolţesc motivul zborului, al jocului şi al poveştilor fără sfîrşit. În multe alte proze, fuzionează tema copilăriei şi a şansei de a recupera trecutul, pe alocuri deformat şi […]