Pe data de 8 februarie a fost trimis presei un Apel al Academiei Române, semnat de 84 de membri deplini, membri de onoare sau membri corespondenți ai instituției. La data de 9 februarie, academicianul Mircea Dumitru a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj de disociere faţă de Apelul pe care-l semnase fără să-l citească, motivînd că nu se regăseşte nici în stilistica, nici în retorica și nici în multe dintre ideile acestuia. Mai multe contestări ale apelului nu au încetat să vină dinspre societatea civilă și presă. Publicăm în acest număr trei puncte de vedere semnate de Gabriel Andreescu, Mircea Martin și Michael Finkenthal.
Gabriel Andreescu
„Cum este de înţeles acest puseu de retorică ceauşistă semnat de 84 de academicieni? Cîţiva dintre ei şi-au trăit viaţa slujindu-l. Ca agenţi de influenţă ai fostului regim, Dinu C. Giurescu şi Dan Berindei erau folosiţi sistematic pentru a susţine în străinătate „adevărurile“ dublei autarhii, politice şi istorice, promovate la Bucureşti. Unii au perpetuat această funcţie şi după 1990, la chemarea unor organisme de propagandă noi, unde lucrau aceiaşi tovarăşi vechi. Unul dintre iniţiatorii Apelului, Ioan-Aurel Pop, era mobilizat de ambasadele noastre să participe la conferinţe internaţionale şi alimentat cu informaţiile SRI/SIE pentru a-i contracara pe criticii naţionalismului de tip PDSR-PUNR-PRM-PSM. E de bănuit că nu sînt singurii academicieni avînd contacte cu vechea gardă. Cum să înţelegi altfel faptul că Academia l-a ales pe Dan Voiculescu să se ocupe de patrimoniul ei?“
Mircea Martin
„Dacă aș fi scris eu acest Apel, l-aș fi formulat în alt fel, aș fi pus alte accente, aș fi scos anumite pasaje din text și aș fi adăugat altele. Ce cred eu personal în problema identității naționale am spus în articolul pe care l-ați publicat în Observator cultural. Dar cînd ești pus în fața unui apel, nu te-apuci să schimbi sensuri și să faci îndreptări retorice și stilistice, pentru că, dacă fiecare semnatar le-ar face, acesta nu s-ar mai coagula în veci?“.
Michael Finkenthal
„Apelul către naţiune, guvernanţi şi guvernaţi, către intelectuali şi către simplii muritori, veşnic angajaţi în căutarea unei identităţi naţionale – mereu ameninţată, pierdută uneori şi mai apoi regăsită totuşi –, îmi părea scris într-o limbă de lemn, un déjà vu veştejit şi vetust, care m-a dus cu gîndul la anumite personaje ale lui Caragiale şi la discursurile bîlbîite, dar pline de patos, ale lui Nicolae Ceauşescu“.
Articolele pot fi citite integral în ediția print a revistei.
E deajuns ca sa intelegem de ce s-a scris acest Apel., daca citim doar numele celor doi amintiti, care s-au ilustrat sub vechiul regim.
,, sa ne cinstim eroi” Care eroii ” Cei ce au faurit Independenta tarii, cei ce au faurit Romania Mare, cei din Cel De-al Doilea Razboi Mondilal sau cei catre au faurit Romania socialista , fiindca legeA 198/2011 privind declararea zilei de 21 august : ziua comemorarii victimelor fascismului si comunismului si a zilei de 21 decembrie : Ziua comemorarii victimelor comunismului in Romania se sarbatoreresc conf. art.2 ,, in limita alocatiilor bugetare aprobate,” care ,, sunt sublime darl ipsesc cu desavarsire.” Cat priveste ziua vereranilor de razboi din 29 aprilie n-am auzit ca vetetan de razboi sa se aminteasca macar.
,, stapana pe pamant” Cine, tara ? Lela funciara votatsa as dat taranilor amantul dar nu i-a mai sustinut cu nimic, doarca au avut peste 1oo.ooo de procese, iar altii s-au ,, revendicat” paantul pe care nu-l stapanisea niciodata.
,, Identitate proprie romaneasca” suna a enclaivzare. Cultura romana a inceput atunci cand ne-am racordat la cultura occidentului, altfel ramaneau doar cu folclorul si influenta orientala.
Cred ca s-a spus destul, cand s-a amintit doi dintre academicienii actuali care isi au ,, state de serviciu” in regimul defunct. Am retinut insa : ,, sa ne cinstim eroii.”Care ? ca sunt mai multi. Cei care au participat la Lupta pentru independenta tarii, la lupta pentru intregirea neamului, la cei ce au luptat in Cel D-al Doilea razboi mondial sau cei care
au ,, lupat pentru ,, cuceririlii” revolutionare” ?
Cel putin legea 198/2011 privind zua de23 august ,, Ziua coremorarii victimelor fascismului si comunismului si a zilei de 21 decembrie ,, Zisa comemorarii victimelor comunismului din Romaia, a ramas sa fie sarbatorita, conform art 2 ,, in limita alocatiilor bugetare”, care sunt ,,sublime, dar lipsesc cu desavarsire.,” Iar ziua veteranilor de razboi din 29 aprilie trece neobservata. O scie un ceteran de razboi. si o victima a comunismului.
,, stapana pe pamant” Se stie oare cine a dat o lege funciara, care a redat taranilor pamantul, dar se uita ca au fost peste o suta de mii de procese de revendicare. Nu se aminteste cati s-au infruntat fara drept din ,, pamantul pe care nu-l stapanisera.”
,Identitate propprie romanesca” suna a enclavizare. Culura romana ( o stiu semnatarii, darse fac ca uita ) a fost ,, pusa in miscare ” dupa ce am luat contact cu apusul francez, german , italian, altfel ramaneam tributari aceleiasi influente
orientale si a folclorului autohton.
@Rolf: Dinu Giurescu nu poate fi acuzat ca a fost „agent de influenta” pentru simplul motiv ca imediat dupa 1977 cand i-a fost demolata casa parinteasca din zona Berzei a emigrat in USA (avea un frate arhitect inca din anii 40 acolo) si s-a intors in Romania dupa 1990. Tatal sau, marele istoric C.C. Giurescu a facut in anii 60-70 cateva turnee in Occident – inclusiv in USA – in care a prezentat pozitia romaneasca in nesfarsita batalie cu iridenta maghiara, il putem numi doar agent de influenta al Romaniei. Dan Berindei era intr-o situatie delicata datorita lui Mihnea, activ anticomunist la Paris, dar nici el nu s-a incadrat propriu-zis in propaganda nationalist-ceausista, ai carui stalpi au fost Musat si Ardeleanu de la cc al pcr si Condurachi de la Academia Romana (vezi discursurile sale la congresele mondiale ale istoricilor din acei ani). Ca dupa 1990 si astazi Giurescu si Berindei sunt pe pozitii nationaliste si sceptic-europene e dreptul lor. Ei macar au in spate o opera spre deosebire de „agentul de influenta” pe sens invers Boia. Despre Ioan Aurel Pop de acord, asa este.
Pulse for Europa /Frankfurt pe Main e un apel 2017 către toţi citoyenii UE. Tinerii români sunt PRO UE.
Cu totul altceva e apelul „academicienilor” români.
Cum e posibil ca un astfel de text să fie acceptat cu ușurinţă de 84 „academicienii”, văzînd în spaţiul public din București / România revolta citoyenilor (Ana Blandiana: sunt manifestanti tineri și din toate generatiile) care preiau azi răspunderea pentru o ţară întregă? Un continet întreg admiră spiritul civic manifestat atît de ferm 2017. E brandul românesc nou, mult așteptat, mult dorit.
…”.. Cum este de înţeles acest puseu de retorică ceauşistă semnat de 84 de academicieni? Cîţiva dintre ei şi-au trăit viaţa slujindu-l. Ca agenţi de influenţă ai fostului regim, Dinu C. Giurescu şi Dan Berindei erau folosiţi sistematic pentru a susţine în străinătate „adevărurile“ dublei autarhii, politice şi istorice, promovate la Bucureşti. Unii au perpetuat această funcţie şi după 1990, la chemarea unor organisme de propagandă noi, unde lucrau aceiaşi tovarăşi vechi. Unul dintre iniţiatorii Apelului, Ioan-Aurel Pop,…. „….
Interviuul lui Ioan-Aurel Pop în RFI mi se pare de o araganţă greu de întrecut, imposibil de înghiţit.
Imi aminteşte de acuzaţia lui Miroslav Krleza (Die Fahnen, tradus recent în germană):
„ Ein Monster das Mozart spielt” / un monstru care cîntă Mozart.
Academicienii români 2017 au demonstrat / documentat că sunt adepţii unui „monstru rece (Peter Scholl Latour, francez)”, preceptorii unui stat naţional UNITAR centralizat, cu o constituţie din 1923 – pînă azi, care a dus în secolul 20 la o politică de stat bazată pe confruntare, discriminare, violenţă, cruzime și eliminare.
Ce vor să sărbătorească 1918- 2018 academicienii care văd azi un pericol mare în apelul lor? Care pericol? Pentru ce bat atît de tare toba 2017?
Ce înseamnă pentru acești „academicieni” 1939 – 1989 cinzeci de ani dictatură autohtonă? Un fleac?
Ce înseamnă pentru acești „academicieni” 1939 – 1989 politica de epurare etnică, expropierea, deportare și eliminarea citoyenilor evrei, expropierea, deportarea și vinzarea citoyenilor sași și șvabi în NATIUNEA ceaușită? Un vis „naţional” secular?!
Ce înseamnă 100 de ani (cu 30 % minorităti 1919) care au început cu Declaraţia de la Alba Iulia 1918?
Cînd se va clarifica sensul noţiunilor /vocabularului folosite cu responsabilitate cetăţenească în spaţiul public? Poporul (O nom du peuple), naţiunea, cetăţenia, responsabilitatea…..Common sens…. Liberte Egalite Fraternite ….
Care sunt riscurile reale ca România să fie considerată de mulţi un „stat naţional unitar esuat”? Ciţi citoyeni români mai trebuie să aleagă plecarea definitivă, deci un divorţ definitiv de NATIUNEA politică din care fac parte?! Citoyenii pot schimba cetăţenia (o hîrtie, un pașaport … … sau un sentiment de „aderenţă”… ..) cu un clic. Brain drain românesc pînă cînd?
UE e zguduită 2017 de mișcarea „identitară” de extrema stîngă și extrema dreaptă (Wilders, Front National: O nome du peuple).
Care UE e speranţa tinerilor manifestanţi 2017?
Pulse for Europa are adepţi în multe orașe din UE, e o cu totul altfel de viziune decît cea a acestor 84 „academicieni” ingrijoraţi profund de „ţărișoara”.
Cine scrie?