Un bilanţ îndoielnic

La noi, anul 2015 a început ceva mai devreme, pe 16 noiembrie 2014, odată cu victoria în alegerile prezidenţiale a lui Klaus Iohannis. Anul s-a încheiat, de asemenea, mai devreme, atunci cînd primul ciclu al mandatului noului preşedinte se termina, pe 4 noiembrie 2015, odată cu demisia premierului în funcţie, fostul contracandidat în alegerile prezidenţiale, Victor Ponta. Şi, tot în noiembrie 2015, s-a consumat şi etapa indignării după ce manifestaţiile survenite ca urmare a accidentului tragic de la Clubul Colectiv au dus nu doar la demisia guvernului Ponta (cum se mai întîmplase în februarie 2012, cînd prima mişcare a indignaţilor produsese căderea guvernului Boc), ci şi la instalarea unui guvern prezidenţial. Între cele două date, România a rămas prizonieră modelului politic al coabitării dintre preşedinte şi premier, care marcase deja cele două mandate prezidenţiale ale lui Traian Băsescu şi dusese la o instabilitate politică cronică (două suspendări ale preşedintelui, în aprilie 2007 şi iulie 2012, două moţiuni de cenzură votate în Parlament, în octombrie 2009 şi în aprilie 2012, instabilitatea sistemului de partide etc.). Primul ciclu al preşedinţiei lui Klaus Iohannis a stat sub semnul coabitări: mai întîi al unei coabitări de catifea, în care relaţia dintre preşedinte şi premier […]