Un Chaplin pe un bloc de gheata

Radu COSASU Armata mea de cavalerie. Supravietuirile 2 Editura PRO, Bucuresti, 2003, 212 p., f.p. Play it again, Sam… Radu Cosasu este, fara indoiala, un caz: antifascist de familie mic-burgheza blocat din convingere in bolsevism intre 1946-1956, si-a luat revansa dupa 1965 printr-o literatura brianta in care esentiala este onestitatea „spovedaniei“ fictionalizate, asumarea pacatelor tineretii fiind dusa pina-n pinzele albe ale autoironiei „oximoronice“. Insa momentul receptarii optime a prozei sale pare a fi venit abia acum. Acum, si nu in anii ’60-’70, cind la ordinea zilei era un alt tip de proza a „obsedantului deceniu“ – romane bolovanoase, mohorite si teziste despre putere si adevar sau realisme magice labirintic-cetoase –, iar biografemele cosasiene erau relegate politicos in zona minorului nuvelistic frivol si a gazetariei de talent. Dar… de la unii optzecisti (Horasangian, Grosan, Cartarescu) pina la „generatia decreteilor“ si la Sorin Stoica & Co, pasionatii de (auto)biografism si de revizitarea copilariei/tineretii sub comunism par iesiti (si) din mantaua alternativa a lui Cosasu, cel care a descoperit – in anul revolutiei maghiare – ca „adevarul integral“ in viata, ca si in literatura. nu poate fi decit unul particular, fara partid. Proza cosasiana de la Supravietuiri incoace e o nesfirsita „terapie psihanalitica“ […]