Un „comitet de salvare“

Nu stiu daca Uniunea Scriitorilor a trecut printr-un moment mai delicat decit acesta. Criticile nu i-au lipsit niciodata si poate ca unele dintre ele erau mai mult decit justificate. Pe urma lor – sau pe baza lor –, fireste, si nevoia de schimbare, de reforma sau restructurare, si ea indreptatita. Situatia de acum e insa mai delicata decit toate, intrucit acuzele aduse insusi presedintelui, dl Eugen Uricaru, arunca un discredit moral asupra intregii institutii. Nu ma grabesc sa dau crezare acestor acuzatii – pentru ca exista destule sanse ca ele sa nu fie adevarate. Dar acum nici macar nu se mai pune problema adevarului acestora. Pina la Adunarea Generala de alegeri, nu cred ca dl Eugen Uricaru va reusi sa limpezeasca lucrurile. Iar problema e ca Uniunea, daca vrea sa mai aiba credit, trebuie sa fie precum nevasta lui Cezar: deasupra oricarei suspiciuni, dincolo nu de banuiala, ci de insasi posibilitatea banuielii. Acum, din pacate, nu mai poate fi. Tocmai de aceea va fi nevoie de o conducere care sa-i poata restaura macar ceva din prestigiul atit de compromis. Va fi nevoie, in primul rind, de un presedinte de care banuielile nici nu se pot apropia; dar si de o […]