„Un dialog între victime şi colaboratorii Stasi n-a avut loc niciodată“

Prima întrebare e mai curînd o preocupare personală: te interesa, artistic vorbind, problema Stasi înainte să participi în proiectul Vieţi paralele…? Întreb, fiindcă pentru multă lume din România, Germania e un model de reuşită în „rezolvarea“ chestiunii colaborării cu poliţia politică. Am crescut în Germania de Vest şi am avut mereu un fel de atracţie faţă de RDG, pentru că era diferită de ceea ce trăiam în lumea noastră oarecum occidentală. Ba chiar m-am străduit să obţin un post de asistent de regie în Berlinul de Est, însă era ceva imposibil în anii ’80. Ideile mele despre RDG şi comunism erau destul de romantice, dar am continuat să visez la asta, mai ales după ce-am fost invitat în Berlinul de Est, în 1987, pentru două săptămîni de atelier internaţional de teatru. Primul meu spectacol despre Staats-Sicherheit (Stasi) a fost 20 de ani mai tîrziu, în 2007, la Potsdam. Pe scenă erau 15 foşti deţinuţi politici, care vorbeau despre experienţele lor în închisorile Stasi. Şi deşi sînt unele lucruri în Germania de Est despre care cred că nu erau tocmai rele, lucrînd cu aceşti oameni, mi-am dat seama cît de cumplit era, de fapt, sistemul. După o a doua producţie, Vom […]