Un film bolnav de galbinare

Legiunea Straina, al 15-lea film al lui Mircea Daneliuc si al optulea realizat de regizor dupa 1989, nu face decit sa confirme degringolada unui cineast odinioara important. Grea dezamagire vor trai cei care intrezareau, ca si mine, inceputul unui reviriment in Sistemul nervos (2005). Daca filmul mentionat, venit dupa oroarea numita Ambasadori, cautam patrie! (2003), reusea sa mai dreaga busuiocul prin interpretarea memorabila a Rodicai Tapalaga, Legiunea Straina se dovedeste, din pacate, un esec lamentabil pe toate planurile. Regizorul-scenarist s-a declarat nemultumit ca premiera a fost aminata aproape doi ani, astfel incit „realitatile“ din film nu se mai suprapun perfect peste realitatile din societatea romaneasca (acum sintem deja intrati in Uniunea Europeana, iar gripa aviara nu mai este de mult un subiect la ordinea zilei). Se pare ca Daneliuc si-a asumat definitiv rolul pe care el insusi l-a interpretat in cel mai bun film al sau, Proba de microfon (1980): „omul cu camera de filmat“, avid sa imortalizeze actualitatea. Afirmatia mi-a adus aminte de un regizor cu un crez artistic asemanator, Ioan Carmazan, care, la premiera incalificabilului sau Raport despre starea natiunii (2004), motiva esecul previzibil al filmului prin faptul ca el a intirziat la intilnirea cu publicul. Ceea ce […]