„Un impatimitde cultura si dragoste“

29 iunie 1982 L-am cunoscut pe Barbu Brezianu in primii ani de liceu la „Spiru Haret“. Veche prietenie de vreo 70 de ani. O viata lunga, pentru oameni. Si in tot acest timp nu ne-am certat niciodata. Chiar cind, o data, m-am burzuluit, mi-a raspuns cu atita afectiune, incit m-a dezarmat si mi-a fost rusine de burzuluiala mea. Inaltut, bine facut, cu un chip simpatic, nespus de elastic in miscari, atit de elastic incit se intimpla destul de des sa faca un gest deplasat, spargind un pahar, o farfurie si chiar un lucru mai de pret pe neasteptate. Asemenea scapari erau mai mult comice decit pagubitoare. Era inteligent, avea intuitia lucrurilor subtile, era impatimit de carti, muzica, pictura inca din prima tinerete. Nelipsit de la concerte, vernisaje, serbari de tot felul, cititor fanatic de ziare (indeobste paginile culturale) si reviste literare, decupind ce-l interesa si punind deoparte. s…t A intrat la Institutul de Istoria Artelor de sub directia profesorului universitar Oprescu si a devenit un critic de arta de aleasa notorietate. A descoperit, spre uluirea colegilor de specialitate, o biserica din Puchenii Mari (intre Ploiesti si Bucuresti), zugravita de Grigorescu inainte de plecarea sa la Barbizon. s…t In calitate de […]