Un joc nepermis cu „firele sortii“

Marta PETREU Scara lui Iacob Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Poezie“, Bucuresti, 2006, 96 p. In acest volum, lirismul Martei Petreu e in mare masura de esenta biblica, si anume aproape exclusiv vetero-testamentara. Marele intertext e Geneza – cu trimitere evidenta la 28:10-12, in care Iacob la Bethel isi pune o piatra sub cap si adoarme, avind viziunea acelei scari spre cer pe care urca si coboara ingeri. Dialogul mereu reluat intre Eu – un Eu feminin – si Tu e cel mai adesea un monolog, de tip psalmic, in care Tu-ul e mut, e o vointa transcendenta, existenta in absolut, dar poate inexistenta si doar imaginata, o entitate infinit exigenta, dar incerta, construita dupa modelul terestru si fundamental masculin al Tatalui (dar numele Tatalui, Augustin, e si cel al Fratelui). Alte intertexte biblice importante sint Cartea lui Iov si Eclesiastul lui Solomon, intr-o lectura intens personala. Eclesiastul neaga – si prin negatie interzice – sensul lumii noastre umane: nimic din viata noastra nu are nici o semnificatie si nici nu trebuie sa aiba. A introduce sens in zadarnicie, in vanitas vanitatum, e, in realitate, dupa cum gindeste Marta Petreu, un fel de pacat sau o triserie, un joc nepermis cu […]