Un Larousse apocrif

Puţini autori s-au dovedit, de-a lungul anilor, atît de prolifici şi atît de laborioşi precum Constantin Abăluţă. Scriitorul a publicat un număr impresionant de volume (a căror socoteală exactă presupun că n-o mai cunoaşte cu exactitate nimeni, poate nici chiar autorul), a abordat toate genurile (poezie, proză, teatru, eseu) şi a trecut cu dezinvoltură, pe parcursul cîtorva decenii, de la o formula poetică la alta, dovedindu-se un spirit mobil, capabil să se reinventeze periodic şi să-şi surprindă mereu cu cîte ceva cititorii. Semnificativ din acest punct de vedere este şi cel mai recent dintre volumele sale, Nu sînt Einstein (Editura Muzeul Literaturii Române, 2016), subintitulat Mic Larousse apocrif. Modelul său este (aşa cum mărturiseşte Constantin Abăluţă) cartea lui Marcel Schwob Vieţi imaginare, care, în opinia autorului român, are meritul de a fi revoluţionat arta biografiei, „eliberînd-o de servituţile veridicităţii înguste“. Lectura cărţii lui Schwob i-a întărit astfel emulului său bucureştean convingerea că „fiinţele imaginare, himerele, au un soi anume de prezenteism care le asigură o credibilitate perfectă“ şi i-a furnizat ideea acestui dicționar apocrif al personalităţilor (politicieni, scriitori, artişti plastici, muzicieni, cineaşti), în care faptul biografic real se amestecă mereu cu ficţiunea. Ar mai trebui menţionat şi faptul că volumul […]