Un mac stralucind in multimea-furnicar

Sanda NITESCU Café. O microtipologie a cafenelelor pariziene Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2002, 144 p., f.p. La sfirsitul anului trecut a aparut o carte frumoasa, eleganta, intr-un format mai neobisnuit, adunind intre copertile de carton de culoarea cafelei noisette, pe linga text, crochiuri sau fotografii. Se intituleaza Café (pe pagina de garda adaugindu-se subtitlul: O microtipologie a cafenelelor pariziene) si este semnata de Sanda Nitescu. Am citit-o imediat, din doua motive. Autoarei, pictorita, plecata cu multi ani in urma in Franta, ii aparuse in Romania, in 1997, la aceeasi editura (Cartea Romaneasca), un inclasabil volum (ca si cel din urma) numit Un fir de marar si cerul albastru, care-mi placuse tare mult. Al doilea motiv pentru care ma interesa cartea despre cafenelele pariziene este ca, la un moment dat, incepusem sa scriu ceva despre cafenelele bucurestene si lumea lor; asadar, ma interesa tema. Nu stiu cum s-a nascut (si cind exact) ideea cafenelei la Bucuresti, dar, se pare ca la Paris ea se leaga de vinzarea… carbunelui. Mai precis, ne spune Sanda Nitescu, intr-un capitol despre istoria magicei licori, vinzatorii de carbune, veniti din provincia Auvergne, ofereau clientilor lor, cu care mai stateau, eventual, la taclale, pe linga carbune, si […]