Un perfect funcţionar al eternităţii

În urmă cu aproape 3 luni, la început de iunie, am primit un telefon de la Costi Stan. Îmi propunea să editez la Tracus Arte un volum de memorii. L-am rugat să mi-l trimită pe mail, să văd despre ce e vorba şi să discutăm apoi despre editare. L-am sunat după trei zile şi i-am propus să-l scoatem în toamnă. Cu această ocazie l-am rugat să prezinte romanul Fetele Nikas al Monicăi Săvulescu Voudouri pe care-l citise şi mi-a zis că i-a plăcut. La lansarea de carte nu a venit. M-a sunat în dimineaţa acelei zile şi mi-a spus că e bolnav, că analizele au ieşit prost. Am decis să editez volumul lui mai repede. Şi primele exemplare din Confesiuni fără glorie le-a văzut, i-a mulţumit redactorului de carte Ioan Es. Pop şi mi-a telefonat să-mi mulţumească şi mie şi să-mi spună că în septembrie, după tratamentul din străinătate, o să facem lansări etc. Nu a fost să fie aşa. Aşa cum nu aş fi dorit să scriu acest text. În ultimii trei ani, au cam murit oameni deosebiţi în jurul meu: un frate, trei scriitori şi un neprieten, cum îi plăcea să se alinte lui Alexandru Chira. Cu fiecare […]