Un plus cu mai multe minusuri sau brandul 2000 de la MM la DDM

  • Recomandă articolul
Există cărţi pe care, vrei, nu vrei, trebuie să le regăseşti în bibliotecă. Antologia semnată de Daniel D. Marin însumează toate condiţiile pentru a figura într-o bibliotecă publică (editură de top, descriere CIP, carte care nu se desface după două răsfoiri), dar, în ceea ce mă priveşte, nu întruneşte nici un argument pentru a figura în biblioteca personală. Cel puţin în biblioteca mea personală. Or, în privinţa acestei biblioteci, daţi-mi voie să cred că e suficient de consistentă în „cestiunea“ douămiismului.   Ce va să însemne o antologie? Un tablou al epocii, o statistică reprezentativă, o viziune personală ordonatoare, o punere în scenă, un etalon, o selecţie. Antologia, gîndită în termenii sportivi ai timpului nostru, e ca un palmares. Un antrenor, de la sine înţeles calificat în ceea ce face, propune o formulă de echipă, dacă nu un dream-team, măcar un lot performant, cu care îşi exersează tactica, îşi îmbunătăţeşte tehnica şi îşi impune teoria sa asupra jocului. Jocul, în cazul de faţă, douămiiştii. Ce sînt şi cine sînt aceştia? De ce joacă sub această titulatură? Ce-au făcut ei şi ce-i diferenţiază de alte team-uri? Nu sînt de părerea celor care se-ntreabă: „Cine e Daniel D. Marin ca să facă […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.