Un poet metafizic

Nichita DANILOV Centura de castitate Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Poezie“, Bucuresti, 2007, 104 p. Contine CD audio Nichita Danilov nu e doar unul dintre poetii de mare pondere ai „generatiei ’80“ (alaturi de Mircea Cartarescu, Ion Muresan si alti doi-trei), ci si singurul ei poet metafizic in toata puterea cuvintului. Poate ultimul, la acest inceput de mileniu, pina la proba contrarie… Poemele lui nu sint nici „moderne“, nici „postmoderne“: ele sint simultan dincolo, nu dincoace de aceste concepte. Critica a subliniat indeajuns insolitul acestei poezii „nocturne“, vizionare si fantaste, in care, dincolo de mastile grotesti, expresioniste, romantice, absurde sau suprarealiste, transcendenta exista. Senzatia de univers puternic simbolizant – suficient siesi, paralel celui contingent, derizoriu si ingust-biografist al poetilor actuali –, prin lentila caruia lumea exterioara, contingenta isi stravede, ca prin vis, umbrele, e pregnanta, ca si legatura intima cu traditia mistica a crestinismului rasaritean. Autorul nu joaca, precum majoritatea colegilor sai, la bursa realului contingent sau a transcendentei de hirtie (pentru el criza limbajului nu exista), ci la aceea a irealitatii si a transfigurarii. Senzatia de autenticitate e obtinuta prin deconventionalizarea discursului simbolic despre transcendenta. Cum? Prin situarea eului poetic intr-un punct de fuga al perspectivei, unde contrariile fuzioneaza si […]