UN PUNCT DE VEDERE. Alexandru Matei mi-a dat curaj

  • Recomandă articolul
Nu este un lucru obişnuit ca o poetă care nu şi-a pus în cărţile ei nici masca eroinei, nici masca victimei să fie atît de pasionată de complexitatea şi imprevizibilul jocului politic ca mine. Plăcerea jocului mă face să mă implic într-atît, încît încep să-mi iubesc sau să-mi urăsc pionii, după caz, şi să sufăr pentru ei, cînd sînt forţaţi nemotivat să bată în retragere, deoarece ajung chiar să văd, în unii dintre ei, posibili salvatori. Am avut la Deutschland-Radio Kultur în Berlin vreo cinci emisiuni, printre care una în tandem cu Mircea Cărtărescu, imediat după celebrul referendum, perceput atît în Europa, cît şi în America drept lovitură de stat, declanşator de război civil, acţiune abuzivă care a dus la decapitarea intelectualităţii, datorită preluării puterii prin forţă de USL, printr-o masivă fraudare a alegerilor. Cunoşteam bine poziţia UE şi calomniile care ne împingeau ţara şi mai adînc în lumea a treia, făcîndu-ne să ne acceptăm cu căluşul în gură statutul de „colonie“.   Atît Mircea Cărtărescu, cît şi Nora Iuga au declarat atunci că în România nu se mai poate trăi, dar din motive complet diferite. Mircea se simţea respins dintr-o patrie în care bastionul culturii, ICR-ul condus de Horia-Roman […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.