Un singur cer deasupra lor

În romanul Un singur cer deasupra lor, în curs de apariție la Editura Polirom, Ruxandra Cesereanu propune o frescă despre perioada comunistă din România. Este prima carte de proză de factură realistă a Ruxandrei Cesereanu (cunoscută, pînă acum, ca autoare de proză fantastică și autofic­țiuni, pe lîngă ipostazele sale de poetă și eseistă). Șoşescu Ceauşescu, numai că el însuși își pronun­ța numele Șoșescu, se trezi dis-de-dimineaţă şi se privi în oglinda din baie: era un bărbat matur, în vigoare, era stăpînul unei ţări, drept care nu trebuia să îşi iasă din pepeni. Fiindcă era Mosio Lio Prezido, aşa îi spuneau franţujii, iar lui îi plăcea. Îl distra grozav. Șoșescu ori mai degrabă Șoșesco suna parcă și mai franțuzește. Indiferent ce ar fi guiţat scriitorii ăştia pe care avea să îi scuture azi, el nu trebuia să îşi iasă din pepeni. Îşi clăti gura cu apă moscată şi pronunţă întrucîtva bîlbîit: Mo-Mosio Lio Prezi-zido. Oglinda era frăţînele său adevărat, cu oglinda se sfătuia în toate cele. Apoi, după oglindă, cu Coana Leana. Îi şi spuse consoartei degrabă: astăzi trebuie să strîng şurubul cu paraziţii, astăzi mă-ntîlnesc cu ei. Nu mai merge aşa cum vor ei: trebuie să scrie în pas cu […]