Una-i în vizită şi alta-i cu viză permanentă

Dumitru Crudu: Ce poţi face mai mult  în România decît în Republica Moldova, astfel încît să nu te întorci acasă? Mihail Vakulovski: N-am zis niciodată că n-am să mă întorc în Republica Moldova, unde m-am născut şi unde, de fapt, mi-ar plăcea să trăiesc. Acolo este casa mea, acolo locuiesc părinţii, casa părintească a rămas pentru mine acasă şi ştiu că aşa va fi mereu, oricît de bine mi-ar fi unde sînt. Iată, acum deschid fereastra apartamentului nostru din Răcădău, un cartier al Braşovului în care se întîlnesc Carpaţii Orientali cu Carpaţii Meridionali, şi în camera mea pătrunde aerul de munte, împreună cu trilurile păsărelelor. Văd munţii împăduriţi, pe care-i cunosc mai bine decît majoritatea băştinaşilor, fiindcă zilnic fac cros sau merg cu bicicleta pe traseele montane, pur şi simplu, sau după apă de izvor, cu rucsacul în spate, iar o dată pe săptămînă urc pînă într-un vîrf de munte. E foarte fain, dar ştii ce i-a zis mama mea tatălui, stînd la această fereastră de sub munţi despre care povestesc, cu geamul larg deschis? – „Dacă mîine nu plecăm acasă, eu nu mai pot. Nu-mi ajunge aer“, zicea ea şi chiar respira de parcă nu i-ar ajunge aerul, convingîndu-l […]