Urbanioare. Calcule

Suta de mii de spectatori e un soi de Auroră Boreală în cinematografia românească – după 2000, foarte puţină lume a apucat să se bucure de un astfel de fenomen, iar unii sînt bănuiţi doar că s-ar lăuda şi-atît. Au trecut de bariera aceasta, între altele, filme precum Poziţia copilului, Garcea şi oltenii, Selfie şi Selfie69 şi, de curînd, Două lozuri. Aferim!, hitul local al anului trecut, a strîns peste 77.000 de spectatori plătitori. Sigur, e foarte important cine şi cum numără, dar – cu sau fără trucuri regulamentare (două bilete la preţ de unul, caravane, promoţii etc.) – statisticile sînt destul de limpezi: ori profiţi de expunerea mediatică pe care o aduce un premiu important ca să-ţi vinzi filmul (Ursul de Aur în 2013 în cazul Poziţiei copilului, Ursul de Argint cîştigat de Radu Jude în 2015 pentru Aferim!), ori livrezi – după pricepere – comedii pentru publicul larg. Două lozuri se mîndreşte cu un record local de vînzări în primul weekend de difuzare (peste 27.000 de bilete) şi este, cum spune americanul, the odd one out, cel mai ciudat din listă: un film independent, fără finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, promovat atipic („Dacă nu apari la […]