Urbanioare. Lemnul și cîntecele mici

  • Recomandă articolul
Cu mult înainte ca Woody Guthrie să-și scrie, în 1941, pe chitară „This machine kills fascists“, artiști de pretutindeni speculaseră inteligent potențialul subversiv al muzicii „ușoare“. Forța unui cîntec bine scris și bine plasat s-a simțit apăsat în fostul bloc comunist: e complicat să-i explici unui puștan cum sunau înainte de 1989 versuri precum „Oile placide/ S-au așternut la iernat/ Privesc nutrețul cu multă poftă/ Din care vor consuma/ Iarna întreagă/ Perfect!“, dar vă recomand exercițiul. Nu cu multă vreme în urmă, în pauza Super Bowl (eveniment sportiv major în Statele Unite), una dintre cele mai populare și mai influente cîntărețe ale momentului, Beyoncé, a provocat o veritabilă dezbatere națională interpretînd Formation, o piesă-manifest pe tema tensiunilor rasiale din America. În satul nostru global din ce în ce mai fărîmițat, muzica pop-rock (includ aici genuri dintre cele mai diverse, de la militantismul Rage Against the Machine la rapul lui Kendrick Lamar și pînă la maneaua contemporană a acestor locuri) reușește cumva să-și păstreze capacitatea de a lua prin surprindere și de a provoca bine-venite controverse. Cu o condiție: aceea ca actul să fie asumat în mod sincer. Navigînd fără o țintă clară în zona mellow-rock/folk, cu bune legături în zona […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.

object(WP_Term)#12888 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }