Usa

Daca admitem faptul ca amintirile se refera strict la trecut, atunci pentru mine domnul Ulici nu este o amintire. Adica imi bintuie prezentul si o sa-mi fie alaturi si-n viitor, atita cit oi avea. Ceea ce am de la domnul Ulici lucreaza inca in mine. Ma consider un om norocos: la vremea cind, destul de confuz si foarte avintat, cautam o usa, izbindu-ma de toti peretii, dinsul mi-a deschis-o. Din fericire, mi-a deschis-o pe aceea de la intrare. Stiu povesti, povestioare si intimplari al caror personaj principal este domnul Ulici. Si din punctul asta de vedere ma consider un om norocos. intr-un fel, sint si eu una dintre aceste povesti/povestioare/intimplari. Si nici nu stiu acum de unde-mi vine aceasta otravita tristete: din faptul ca el nu mai este sau din realitatea ca n-am intilnit, de cind ne-a lasat, pe altul macar intrucitva asemenea lui.