Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
USR la răscruce
- 23-03-2016
- Nr. 815
-
Paul CERNAT
- Actualitate
- 19 Comentarii
Încep printr-un autodenunţ: am participat la şedinţa desfăşurată pe 19 martie 2016 în Sala de festivităţi a Liceului „Mihai Viteazul“ din Bucureşti, prin care Grupul de Reformă al USR şi-a ţinut adunarea generală şi şi-a ales organismele de conducere. Participarea a fost oarecum sub aşteptări – 22 de participanţi direcţi, plus şase delegaţi şi încă doi care au greşit adresa, dacă facem abstracţie de cei cîţiva scriitori nemembri prezenţi la faţa locului, de reprezentanţii presei (totul s-a filmat), de avocaţi şi notar. Perfect explicabil însă după toate ameninţările cu excluderea, după campania de intoxicări şi după alte presiuni psihologice care i-au făcut pe mulţi să ezite în a merge pînă la capăt. Întreb, fără supărare: a-i ameninţa cu excluderea pe eventualii participanţi nu ameninţă oare un drept garantat prin Constituţie? Solidaritate Nu m-am numărat printre candidaţii la noua conducere. Am declarat de la început că nu mă interesează nici o poziţie într-un organism administrativ, oricare ar fi el. Am participat din solidaritate cu un program reformist şi legalist pe care-l consider vital, chiar dacă, realist vorbind, nu mai cred că Uniunea e reformabilă. Cei care n-am fost aleşi, dar am ales vom fi demişi cu siguranţă într-o a doua rundă. […]
Probabil ca asa se si vrea, dezbinarea intelectualitatii (scriitorii sunt totusi intelectuali, unii dintre ei apar des pe micul ecran in diverse emisiuni ori scriu pe bloguri si pot deveni – daca nu sunt deja – formatori de opinie) iar dezbinarea asta ocupa suficient de mult din timpul scriitorilor pentru ca ei sa nu se mai poata concentra asupra adevaratelor probleme ale Romaniei, unde sa-si poata exprima o parere unitara si puternica: situatia culturii romanesti, a educatiei, a istoriei, moscheea, refugiatii, libertatile amenintate (asocierea, cuvantul, expresia, Vintila Horia&co), asadar dezbinarea asta poate fi indusa de altii, care la aceasta ora isi freaca mainile de bucurie. Iar daca dl. Manolescu va continua sa nu faca nimic pentru breasla desi e presedintele USR (ales cum a fost sau n-a fost, nu conteaza), asta va duce la o situatie si mai grea pentru toti scriitorii. Ca sunt mai mult sau mai putin talentati, ca au in sertare sau prin librarii „Ghepardul” sau discursuri electorale comandate de politicieni – caci si scriitorii trebuie sa-si plateasca facturile – asta conteaza mai putin. Raspunderea dlui Manolescu este uriasa – si ar trebui sa constientizeze asta cat mai repede!
lucid: A debutat în 1985 cu volumul de povestiri Maestrul de lumini (roman, Editura Cartea Românească, București), după ce fusese inclus în volumul colectiv Desant ’83 (1983).
După debut, publică volumele: Tainele inimei (Editura Cartea Românească, București, 1988); Faust repovestit copiilor mei (Editura Alex, 1991); Povestiri din lumea nouă (Editura RAO, București, 1996); Îngerul de la benzinărie (Editura Paralela 45, Pitești, 2003); Medgidia, orașul de apoi (Editura Cartea Românească, București, 2009).
După cum vezi, Wilkipedia-i de părere că era scriitor înainte de-a fi ajuns sexagenar. Cînd avem vreme, vorbim despre deosebirea dintre scriitor adevărat și mare scriitor.
@InimaRea: cam greu sa te numesti scriitor cand esti sexagenar dupa cateva schite medgidiote – cred ca mi-au placut vreo doua, mai ales una cu un ofiter (colonel?) sovietic din anii 45-50. Doar daca nu are in sertar vreun Il Gattopardo dambovitzean precum Lampedusa la varsta lui.
Ei si? Ce daca e postat comunicatul respectiv pe site-ul USR?
Chiar va inchipuiti ca scriitorii romani nu au altceva de facut decit sa acceseze de citeva ori pe zi site-ul USR si sa inceapa sa tremure de frica? Hai sa fim seriosi!
Aud și eu pentru întâiași dată de Cristian Teodorescu. Cum nu auzisem nimic despre domnia sa apelez la Wikipedia de unde aflu că, regret că nu e cacofonie, ,,Cristian Teodorescu (n. 10 decembrie 1954, Medgidia) …a frecventat Cenaclul de Luni, coordonat de criticul și profesorul Nicolae Manolescu.” Am aflat deja suficient. Pe nestăvilitul domn Iaru am ocaziunea să-l vizionez pe îndelete pe micul ecran, care și așa este prea mare pentru domnia sa.
Paul Cernat, explicînd participarea nesemnificativă (sub 1%) a membrilor USR, la ”adunarea generală extraordinară”: Perfect explicabil însă după toate ameninţările cu excluderea, după campania de intoxicări şi după alte presiuni psihologice care i-au făcut pe mulţi să ezite în a merge pînă la capăt.
Înainte de a comenta asta, să anunț onor publicul c-am semnat lista ”noii conduceri”, gestionată de Dinu Adam pe fb. Adică, sînt de acord cu doleanțele, revendicările și obiectivele Grupului pentru Reformă etc.
La cestiune: Nu cred că-i explicabil prin ceea ce afirmă PC. Mai mult, nu cred că-i admisibilă o asemenea interpretare. Dac-ar fi, atunci scriitorimea românească, adunată-n USR, ar fi o caricatură grotescă a celei anterioare, care ”a rezistat prin cultură”. Dacă n-avem scriitori adevărați, n-avem literatură – și-atunci, pentru ce luptăm? S-avem? Lupta asta s-a dat la vremea lui Heliade.
În materie de politică – de orice fel, chiar și a vînzărilor – am un etalon, prof. Eugen Simion. Și-l folosesc potrivit următorului algoritm: e omul care nu se bagă în acțiuni riscate (potrivit definiției omului inteligent, comparativ cu cel deștept, care se descurcă în orice situație în care primul nu intră); este istoric adversar – să nu zic inamic – al prof Nicolae Manolescu (pentru mine, amîndoi sînt prof fiindcă au fost prof și cînd eram student. Nu așa demult, abia trecură peste 40 de ani).
Or, dacă prof Eugen Simion n-a participat la puciul reformiștilor, n-a dat măcar un semn c-ar agrea acțiunea lor, pentru mine-i clar că aceea este perfect eșuată. Vedeți dv, dle Cernat, dacă eram în sală la Mihai Viteazu și vedeam că nu-ncropim nici de două echipe de fotbal, renunțam la ”acțiune” pentru ceva mai benign – o bere cu strigături, pe undeva pe-aproape. În fond, cei ce veniseră acolo să vadă reforma, erau conștienți de improbabilitatea ca sala de la Mihai Viteazu să fi devenit neîncăpătoare pentru scriitorii care doreau reforma USR. De altfel, chiar ar fi fost dacă veneau măcar jumătate plus 1 din. Poate că și de-aceea nu s-a-nchiriat Sala Palatului pentru ”eveniment”.
Știu că Grupul pentru Reformă nu agreează – ba chiar n-acceptă – termenul ”puci” pentru acțiunea lor însă-i singurul potrivit. Mă tem că la fel e și-n formula ”puci sinucigaș”. Nu pentru membrii Grupului – Doamne, ferește! – pentru ideea de reformă și pentru putința înfăptuirii sale, în scurtă vreme. Și asta, din cauza nenorocitului de scor electoral – sub 1% din totalul membrilor USR. Ce mama supărării, dar chiar ne jucăm de-a reprezentativitatea ca-n copilărie, cu lopățica-n nisip?
Colac peste pupăză, lipsesc ”numele mari” – fără supărare, amicii mei literari știu ce-i aia și cît contează să fii printre. Or, nici măcar Dinescu nu-i pe-acolo. Păi, dacă și Dinescu a fost timorat de ce zicea Paul Cernat – am dat-o de gard, da’ rău nu așa!
Deci mari noștri scriitori – încă viețuind, din fericire – au tratat cu indiferență sau refuz acțiunea Grupului. Fără susținerea lor, chiar și-un procent cît de cît a la Comisia de la Veneția (de 30%, acolo) ar fi fost atins de suspiciunea de nereprezentativitate. Doar știm că, măcar în lumea artei, voturile nu-s egale decît în statistici – în viața de-acolo, un vot mare pe lîngă unul ordinar e ca o piesă de aur pe lîngă o bancnotă.
Dar în condițiile unei reprezentativități de 1%? Nici măcar voturile de aur n-ar fi fost de ajutor. De-aceea nici n-au venit – cine știe să numere dinainte, se cheamă că se pricepe-n politică.
Așadar, frați căuzași (c-așa vă socotesc de cînd m-am afiliat mișcării) calea avocățească pe care mizați e perdantă. Ei, asta e – vom înfrînge-mpreună, la berea aceea îndelung amînată.
PS: lucide, Cristian Teodorescu e scriitor adevărat, Dacă n-ai gustat Medigidia, n-ai organ pentru beletristică – oricît ai citi, tot a bosson îți sună.
„Reiterăm faptul că U.S.R. i-a avertizat pe membrii săi care participă la Adunarea Generală Extraordinară, ilegal convocată de un „Comitet de iniţiativă al adunării generale extraordinare” – care nu există, din 17 şi 18 martie, că îi va exclude din rândurile U.S.R. pentru grave încălcări ale Statutului. ” (din comunicatul USR din 17 martie. comunicatul este postat pe site-ul USR)
Stimate Paul Cernat, mă miră participarea Dvs. la o acțiune penibilă și puerilă, cu listă de 80 de nume, din care doar 15 nume trecute cinstit, restul falsuri, falsuri. Așa se face reforma / Așa se pornește cu stângul pe care drum? Mi se pare jenant și regret că v-ați asociat cu cine nu prea merită. Care scop? Care mijloace?
Ca privitor din postura de nebun al satului (nu e vorba de USR!), observ că dincolo de limbaj – ceva mai pretențios – intelectualii se află deloc departe de spiritul omului neșlefuit.
Nici nu mă miră, cîtă vreme psihologii spun că inconștientul nostru cuprinde 99% din psihism.
Îmi place grozav vorba „cutare e linșat”!
Rețin informațiile oferite de autor.
În paralel, parti pris-ul său e vizibil.
Bănui că și tabăra cealaltă e alcătuită din oameni.
Am si eu o micutza curiozitate: de ce il numitzi pe medgidiotul Cristi Teodorescu „scriitor”?
Nu mi se pare ca „grupul” e…veleitar, cum zice un comentator. Pe Cristian Teodorescu l-am vota multi in fruntea USR. Nu mai vorbesc de Soviany (s. a). Problema e, adevarat, Dan Mircea Cipariu. Harnic, dar fara valoare si cam…ridicol in lupta cu Manolescu (mai ales cea trecuta). In privinta Romlit, articolul puncteaza clar si pe drept situatia. Revista e o spalare de rufe si face ierarhii latratoare, cu un Cange la drapel, intr-adevar. Paul Cernat e analistul lucid, care nu se poate ignora. Nici de scriitorii care n-au participat la „adunare”, fiind ei ignorati (voit sau…nevoit) si de grupul Manolescu si de grupul Dan MIrcea Cipariu, cel care, la rindul lui, a impartit valoarea/premiile/mofturile de poezea pe unde au vazut-o ochii lui prietenosi, dar nevazatori. Sa ma ierte Dumnezeu, abia cu Cristian Teodorescu si Soviany incepeti sa fiti credibili…Asteptam si urmatoarea improspatare.
Comentariul care la 6:59 pm era în așteptare.
Domnule Cernat, in afara de niste simple afirmatii, ce dovada aveti ca au existat „ameninţările cu excluderea” si „alte presiuni psihologice care i-au făcut pe mulţi să ezite în a merge pînă la capăt”?
Chiar asa de slabi de inger sa fie sute si sute (nu zic doua mii) de scriitorii romani? Chiar sa fi cedat Ileana Malancioiu sau Ana Blandiana sau Nicolae Brebn sau Eugen Simion sau Augustin Buzura unor presiuni psihologice? Aveti idee cum s-au manifestat ele?
Apoi scrieti dvs: „S-a mai spus că ar fi vorba de o ambiţie a lui Dan Mircea Cipariu de a prelua conducerea USR. DMC – care şi-a asumat acţiunea juridică – a refuzat însă asta”.
Pai cum a refuzat-o, domnule Cernat, cand Dan Mircea Cipariu cere justitiei – in documentele publicate chiar de el – sa-l demita pe Manolescu si sa-l numeasca pe EL, DAN MIRCEA CIPARIU – citez: „PRESEDINTE PROVIZORIU”. De cand justitia numeste presedinti provizorii? NU va dati seama cit de ridicol este, inclusiv cu pasul inapoi facut recent. Este incredibil ca si-a gasit sustinatori printre oameni de calitatea dumneavoastra.
Eu cred ca o reforma trebuie facuta, cu mai multa transparenta si accesibilitate. USR este, totusi, sau ar trebui sa fie cel mai inalt for de literatura, unde practicile comuniste, nepotismul partinismul feroce ar trebui inlocuite cu argumente, cu dezbateri, certurile dintre scriitori fiind nimic altceva decat micimea sufleteasca a unora care se presupune ca exprima slabiciunile firesti, spre a oferi o solutie, o iesire. Lipsa de respect, ori autoritarismul, ori orgoliile sunt atribute firesti, care ni se intampla tuturor, dar este grav cand un scriitor le foloseste politic, in loc sa-si verse focul prin opere rasunatoare, ori macar sa-si controleze pornirile atavice. Oare chiar sa fie un model limbajul obscen de redactie folosit cu prisosinta de Caragiale? Chiar si asa fiind, au macar acoperirea unor opere de valoarea celor ale lui Nea Iancu? Eu nu sunt membra a USR, mi-as dori sa fiu si ma astept sa gasesc o instituite corecta, daca nu integra; una unde sa ai certitudinea ca te poti prezenta prin ceea ce scrii, nu prin recomandari de tip nepotistic. Un proces in sanul USR ar fi ultima mascarada la care m-as fi asteptat. Chiar valoarea nu mai inseamna nimic, nu mai e valoare?
În actualele circumstanțe USR nu-și mai are rostul. Sriitorii adevărați nu au nevoie de așa-ceva. Valoarea reală a operei (?!) este unicul criteriu de apreciere. Dacă opera înseamnă ceva, ea se va impune conform legilor economiei de piață (capitalism, nu?). Cât privește persoanele „veleitare” nimeni nu a auzit de ele (adică nu a citit ceva notabil ieșit de sub pana lor). S-au mai publicat romane care să se vândă pe sub mână precum „Princepele,” „Delirul,” „Cel mai iubit dintre pământeni” și altele? Nu am știință despre un asemenea „fenomen.” Și atunci, scriitorii zilelor noastre, în afară de a încasa pensii și alte indemnizații de la USR, cu ce se mai ocupă? Or fi scriind, poate, însă fără nicio „snagă.”
@cindrel lupe
Sunt surprins că sunt luat la rost!
Adică ce argumente să aduc privind operele contestatarilor?
Cu regret stimate domn rămân la opinia veleitarismului.
Cu câteva excepţii acest grup nu reprezintă realizări solide în cultura română.
Şi cu acestea prefer să nu continui polemică.
Nu comentam dacă era o replică a autorului, dar dumneavoastră faceţi figura lui Jack in the Box.
Domnule Cernat, in afara de niste simple afirmatii, ce dovada aveti ca au existat „ameninţările cu excluderea” si „alte presiuni psihologice care i-au făcut pe mulţi să ezite în a merge pînă la capăt”?
Chiar asa de slabi de inger sa fie sute si sute (nu zic doua mii) de scriitorii romani? Chiar sa fi cedat Ileana Malancioiu sau Ana Blandiana sau Nicolae Brebn sau Eugen Simion sau Augustin Buzura unor presiuni psihologice? Aveti idee cum s-au manifestat ele?
Apoi scrieti dvs: „S-a mai spus că ar fi vorba de o ambiţie a lui Dan Mircea Cipariu de a prelua conducerea USR. DMC – care şi-a asumat acţiunea juridică – a refuzat însă asta”.
Pai cum a refuzat-o, domnule Cernat, cand Dan Mircea Cipariu cere justitiei – in documentele publicate chiar de el – sa-l demita pe Manolescu si sa-l numeasca pe EL, DAN MIRCEA CIPARIU – citez: „PRESEDINTE PROVIZORIU”. De cand justitia numeste presedinti provizorii? NU va dati seama cit de ridicol este, inclusiv cu pasul inapoi facut recent. Este incredibil ca si-a gasit sustinatori printre oameni de calitatea dumneavoastra.
joenegut@
De la prima fraza va definiti ca o persoana clasificatoare si atotstiutoare. Chestia cu regretul e o ipocrizie. Nu regretati ca autorul nu are dreptate, o afirmati fara sa demonstrati ceva coerent.
Un grup veleitar? ma indoiesc ca puteti afirma asta cu probe. Nu dezvolt, fiindca dezlanarea cu care argumentati nu merita efortul. Revolutiile europene, in mintea dv, au fost realizate de grupuri veleitare, fara legitimitate?
Onorabilitatea unei bresle, alta formula de carte de bucate, nu se mentine prin tacere plina de spaima, in fata latraturilor unui dulau cu autorizatie. Daca breasla avea onorabilitate, se pronunta.
Cat despre elita, a se slabi. Elitele creeaza spiritualitate si calitate, nu foi de varza bune pentru cornete de seminte.
Cu regret trebuie să spun că nu aveţi dreptate!
Dacă ar fi fost o decizie a unui grup masiv de scriitori care contestau conducerea USR era în regulă.
Nu sunteţi decât un grup veleitar.
În mod normal ar trebui să fi luptat convingând pe ceilalţi că Manolescu este tiran subiectiv care decide cum vrea în literatura română! Hai să râdem un pic, hahaha……
Pe de altă parte N Manolescu se pune într-o poziţie foarte inconfortabilă de când a transformat România Literară într-un organ de luptă subiectiv.
O citesc domnule Cernat de la apariţie în 1968, eram deja student şi ţin la acestă revistă, .
Dacă şi dumneavoastră aţi fi abordat într-un fel constructiv situaţia era cu totul altfel, dar v-aţi lăsat conduşi de aventurismul lui Cipariu şi nu-i bine de loc.
Toată cearta asta afectează onorabilitatea unuei bresle care a încercat să reziste la imixtiunile obtuzităţii abjecte a comunismului.
Dar parcă toţi aţi uitat că faceţi parte dintr-o elită şi asta afectează credibilitatea uneia din puţinele oaze de libertate şi liberalism în vremuri grele.