Valorificarea patrimoniului material și spiritual „Brâncuși“

Domnului Președinte al României,
Klaus Iohannis,

Domnului Prim-Ministru,
Sorin Grindeanu,

Domnului Președinte al Senatului,
Călin Popescu‑Tăriceanu,

Domnului Președinte al Camerei Deputaților,
Liviu Dragnea,

Domnului Ministru al Culturii și Identității Naționale, Ionuț Vulpescu,

Domnului Președinte al Academiei Române,
Ionel Valentin Vlad,

Domnului Președinte al Institutului Cultural Român, Radu Boroianu,

Domnului Director al Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici,

Domnului Director al Institutului de Istoria Artei,
Adrian Silvan-Ionescu

 

 

De trei decenii, la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer“ al Academiei Române s-au efectuat cercetări de evaluare culturologică a revoluției declanșate de Brâncuși în arta veacului al XX-lea.

Viziunea și programul artistic al sculptorului se configurează prima oară, precis și lucid, în 1907-1908, odată cu cioplirea Sărutului, Cumințeniei Pămîntului și turnarea Rugăciunii. Afirmațiile plastice conținute în triada de lucrări aveau să infuzeze ulterior opera, sub ipostaze din ce în ce mai elaborate.

În fapt, începînd din 1907, Brâncuși pledează pentru o nouă definiție a sculpturii. Sculptura se cere, pentru el, a fi precumpănitor limbaj al materiei, nu limbaj al formei – o mutație contrapusă cutezător unei tradiții de peste două milenii și jumătate în arta europeană. Căutarea esenței, în demersul brâncușian, urmărește identificarea unui numitor comun al civilizațiilor umane, gradul zero al culturii, cauza materială a cunoașterii, așa cum o definea Aristotel. Cumințenia Pămîntului, realizată prin cioplire directă¹, se autodesemnează practic drept prim reper concret al unei răscruci în arta europeană.

Nici un alt curent al veacului al XX-lea nu a urmărit un program atît de înnoitor. Noua concepție asupra sculpturii atrage cu necesitate o modificare de statut al instituției artei. Pentru Brâncuși, rațiunea de a fi a actului artistic privește precumpănitor cunoașterea etică, nu delectarea estetică.

Deținem în prezent demonstrația completă că lucrările ce inaugurează, în 1907, opera matură a sculptorului, respectiv Cumințenia Pămîntului, Sărutul, Rugăciune, alcătuiesc un triptic virtual, care se constituie drept fundament al unui curent artistic distinct, simbolismul hylesic (material), ilustrat printr-un patrimoniu enorm – creațiile a cinci generații de artiști din întreaga lume.

Afirmațiile plastice conținute în tripticul din 1907 sînt atît de importante pentru Brâncuși, încît artistul a ținut să le repete și dezvolte prin intermediul unui al doilea triptic virtual, Doamna Eugene Meyer Jr., Adam și Eva, Vrăjitoare, inițiat în 1916, lucrări aflate în muzee americane.

Mai mult, opera brâncușiană se încheie în 1937, prin Ansamblul de la Tîrgu Jiu, care rescrie în registrul monumental afirmațiile tripticului din 1907.

În concluzie: artistul a dăruit României două dintre cele trei tripticuri de lucrări ce fundamentează o revoluție de magnitudine planetară în artele plastice de secol 20².

Ca prim pas, apare imperativul implicării directe a Parlamentului și a Guvernului României, pentru ca tripticul de lucrări din 1907, a cărui valoare culturală este inestimabilă, să nu fie descompletat prin înstrăinarea din patrimoniul public a Cumințeniei Pămîntului. În circumstanțele date, acesta este un imperativ pentru orice guvern, din orice țară – un gest care nu admite derogări.

Subliniem că România deține prin Brâncuși un atù unic de vizibilitate culturală la nivel european și la nivel mondial. Prin Brâncuși, fondatorul simbolizării hylesice, a artei ce militează pentru armonie între civilizațiile Terrei, cultura românească își adjudecă statutul de centru al modernității. Corect gestionat, patrimoniul material și spiritual brâncușian ne conferă valențe identitare de importanță cardinală, într-un moment de tensiuni internaționale crescînde. În plan economic, se pot anticipa credibil sporiri explozive ale cotelor artiștilor de orientare hylesică, români și străini. Se creează premisele unei dinamizări a cercetării asupra limbajelor obiectuale, în domenii precum designul și arhitectura. Se anticipează renovări în domeniul învățămîntului de artă și al dialogului transdisciplinar cu celelalte arte.

Solicităm să ni se ofere posibilitatea de a prezenta, în fața Parlamentului și a Guvernului, rezultatele de cercetare mai sus expuse.

 

Cu deosebită considerație,

Dr. Matei Stîrcea-Crăciun

 

 

Cosemnatari:

Prof. dr. Petru Bejan, Facultatea de filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iași; Virgil Ștefan Nițulescu, președintele Rețelei Naționale a Muzeelor; Doru Strîmbulescu, manager, Centrul de Cercetare „Constantin Brâncuși“; Bogdan Breza, artist plastic; Lucian Butucariu, artist plastic; Alexandrina Căzănaru, artist plastic; Ștefan Cîlția, artist plastic; Titi Ceară, artist plastic; Vlad Ciobanu, artist plastic; Dumitru Cozma, artist plastic; George Damian, artist plastic; Dan Gavriș, artist plastic; Sorin Ienulescu, artist plastic; Margarita Iuca, artist plastic; Gheorghe Nicolae Jac, artist plastic; Ioan Medruț, artist plastic; Răzvan Mincu, artist plastic; Nicolai Mirodoni, artist plastic; Laurențiu Mogoșanu, artist plastic; Nuțu Marcel, artist plastic; George Oliv, artist plastic; Cristian Pentelescu, artist plastic; Zoe Pop, muzeograf, artist plastic; Mircea Roman, artist plastic; Simona Sas, artist plastic; Dinu Săvescu, artist plastic; Alexandrina Siminic, artist plastic; Alexandru Siminic, artist plastic; Ștefan Siminic, artist plastic; Stoian, Nicolae, artist plastic; Vergi Suciu, artist plastic; George Tănase, artist plastic; Simona Tănăsescu, artist plastic; Vasiliu Gheorghe, artist plastic; Aurel Vlad, artist plastic; Florentina Voichi, artist plastic; Marian Zidaru, artist plastic; Victoria Zidaru, artist plastic; prof. dr. Gheorghiță Geană, Institutul de Antropologie „Francisc Rainer“; dr. Marin Constantin, Institutul de Antropologie Francisc Rainer; dr. Ștefan Dorondel, Institutul de Antropologie „Francisc Rainer“.

 

_____________________

1. În vremea lui Brâncuși, se obișnuia ca maestrul să modeleze în lut compoziția, transpunerea ei în piatră fiind încredințată unor cioplitori.
2. După cunoștința autorului, rezultatele de cercetare men­ționate se constituie în premiere internaționale. Se cere amintit, prin contrast, că pentru autori precum Dan Hăulică (1967), Rosalind Krauss (1993), Margit Rowell (1995), Dan Grigorescu (2003) etc., opera brâncușiană se prezintă ca inanalizabilă și inclasabilă. Cf.: Matei Stîrcea-Crăciun, Tratat de hermeneutică a sculpturii abstracte, Perspectiva Endogenă, BRÂNCUȘI – SIMBOLISMUL HYLESIC, Editura ICR/Editura Brâncuși, 2016; Matei Stîrcea-Crăciun, Paul Neagu – Nouă stațiuni catalitice, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte, Simbolism hylesic, Editura Triade/Brumar (2003), 2013.