Văzutul lucrurilor și împletirea destinelor

După Fotograful curții regale (premiat de USR și devenit repede roman de top) și Darul lui Serafim, ambele cărți bine primite de critică, Simona Antonescu dă un alt roman care aduce istorii și biografii, povești vechi, adăstate prin unghere, la vedere, de taină sau celebre, uneori cu o notă ușor sadoveniană, dar și cu una dumasiană și cu o știință de a povești captivantă, care face concret un timp trecut, cu ritmul lui, cu ritualurile, cu bucuriile lui, dar și cu răspîntiile și cumpenele lui. Perioada aleasă este cea dintre 1806 și 1812, mare parte acoperind războiul ruso-turc, dar Istoria cu datele ei, cu evenimențialul său, cu tratatele de pace, Istoria consemnată cu date și fapte în cărți de istorie aproape pretutindeni în lume este permanent întrețesută cu hrisoave ale epocii, cu condica ținută de Aurică, ispravnicul boierilor Sămărghiteni de pe moșia Mironești, cu poveștile și perindările fabuloase ale lui Manuc, cu obicieiurile, rosturile și ritualurile pămîntului, cu personaje ale satului, precum doftoroaia Niculina, cuhnereasa Anica și ajutoarele ei, cu vătrășițele și țigăncușele de pe lîngă conac, cu lumea pestriță (de la haiduci la diplomați, la prăvăliași) și seminții diverse și cu forfota de la hanul construit de Manuc. Un […]