Vederi din atelier

Prin cel mai recent volum de proză publicat, Întîmplări şi personaje, Florin Lăzărescu face o declaraţie de adeziune la estetica laboratorului deschis şi la o manieră de a percepe literatura care preţuieşte şi reabilitează etapele intermediare, fazele de şantier ale prozei, fragmentul şi par cursul lui de la marca unei simple observaţii, la literatură. După cum însuşi autorul lămureşte, Întîmplări şi personaje cuprinde în jur de două sute de micropovestiri scrise în ultimii doisprezece ani, multe dintre ele răspîndite, iniţial, pe mai multe suporturi din mediul online: blogul personal, site-uri, reviste sau chiar reţele de socializare. Adunate sub un titlu care indică cele două puncte de focalizare ale volumului, prozele strînse aici ar putea fi descrise printr-o metaforă care ţinteşte mai mereu marginalul şi care privilegiază vederea periferică. Sînt aşchii de realitate pe care ochiul prozatorului le-a salvat într-o plasă cu ochiuri foarte strînse, inserată la graniţa dintre jurnal, microficţiune autobiografică, reportaj sau simple exerciţii de stil. Este un spaţiu hibrid, pe care Florin Lăzărescu se decide să-l colonizeze prin această formulă care susţine, explicit, redescoperirea prozei pe suprafeţe mici, într-un context în care centralitatea romanului e, în continuare, şi nu doar la noi, de nezdruncinat.   Autor de roman, […]