Viața ca literatură

  • Recomandă articolul
Romanul lui Yukio Mishima Sete de iubire (Editura Humanitas Fiction, 2017, traducere din japoneză și note de Iuliana Oprina) apărea pentru prima dată, în Japonia, în 1950, la vremea cînd autorul avea 25 de ani și deja încă un roman la activ, Confesiunile unei măști, prin care atrăsese atenția lumii literare japoneze, şi pășea pe scara unei celebrități ce avea să se încheie prin refuzul acesteia. Mishima scrie literatură de foarte tînăr, dar îşi publică primele două cărți abia după ce îşi finalizează studiile de drept – se găsesec „urme“, în acest sens, în biografia personajului Kiyoaki Matsugae din Zăpada de primăvară –, studii urmate în timpul marii conflagrații mondiale în care este prinsă şi țara sa, trăind deopotrivă entuziasmul viril de început şi dezastrul final. Într-o țară devastată de război şi de tragedia produsă de bombardamentale de la Hiroshima și Nagasaki – într-un fel, o răzbunare a sorții, o consecinţă a unei politici agresive și a doctrinei militariste asumate de Japonia imperială –, tînărul Yukio Mishima (născut în 1925) încearcă să-și găsească un loc al său. Îl va găsi foarte repede, odată cu o personalitate care se ve contura din mers, pe măsură ce se va autodistruge cu viteză […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.