Viaţa şi opiniile lui Adrian Green, pur şi simplu gay

Legat de categoria romanelor gay, şi despre ce cred eu în legătură cu ele, vă rog să citiţi cronica mea la Soldaţii lui Adrian Schiop. Nu vreau să mă repet. În esenţă, ce spuneam acolo, menţionînd cîteva nume de autori clasificaţi de critică drept scriitori gay, era că, aşa cum nu vorbim de – spre romane hetero, nu văd sensul lipirii de etichete. Passons…   Iarăşi, încercînd să preîntîmpin comentarii care oricum vor exista: nu aş fi scris despre această carte, dacă nu ar fi fost un roman. Dacă Adrian Teleşpan şi-ar fi scris memoriile, nu m-ar fi interesat nici cît negru sub unghie. Dar, în clipa în care îţi intitulezi cartea Roman, degeaba insişti pe coperta a 4-a că nu eşti scriitor, oricît de multă falsă modestie ai crede tu că pui în respectiva afirmaţie. În fond, cartea lui Teleşpan se califică superb la categoria roman, avînd întinderea necesară, personaje destule, acţiune cît de cît şi, de ce nu, aşa cum spune chiar autorul, ficţionalizînd destul încît să iasă de sub incidenţa autobiografiei. Ceea ce nu face Teleşpan însă este să-şi ia destule măsuri de precauţie, pentru că fiecare pagină e scăldată de mîndria pe care o resimte autorul […]