Viciile lumii postmoderne

Eram pe peronul unei statii de metrou, faceam transferul pe o alta linie, dupa un drum la Gara de Nord, cind mi-a venit ideea unei carti care sa se numeasca eventual Viciile lumii postmoderne. Stiam ca exista o carte de poezie a sud-americanului Nicanor Parra care se cheama Viciile lumii moderne, insa ma gindeam ca opul meu va fi cu totul altceva. Nu o carte de poezie. Nu o culegere de ironii. Nu un jurnal de bord. Si totusi, o carte de intermitente, esantioane, definitii, derute interne si externe (dar si rute mentale si ruturi ale sensibilitatii, de ce nu?). O colectie de reflexe si reflectii. Suficient de „exogama“ pentru nu a deveni prea personala. Si destul de subiectiva, pentru a nu plictisi. Ma gindeam la o „fenomenologie“ de valori si antivalori, oricit de paradoxale s-ar fi dovedit acestea, oricit de putin satisfacatoare si justificative le-as fi gasit in final. Ma gaseam acolo si priveam un panou publicitar care ma informa ca la magazinele Media Galaxy se pot cumpara aparate de filmat de o mare diversitate – peste 30 de modele. Ceea ce m-a frapat a fost cuvintul diversitate. Era ca si cum el ar fi intrat in constiinta mea […]