Victor Rebengiuc – 70 de timpi scenici

Sa traiesti in proximitatea atitor fictiuni, sa devii tu insuti chip fictional, acoperind multiple registre si sensuri si sa ramii in acelasi timp nefiresc de firesc, anulind orice umbra de manierizare, cind poti sa aluneci negindit de usor pe o singura panta. Sa surprinzi, sa provoci, sa asamblezi piesele din puzzle mereu altfel si totusi numitorul comun sa ramina acelasi: talent si expresivitate. Sa nu-i lasi niciodata pe cei care te privesc indiferenti. Nelinistindu-i si tinindu-i, mult timp dupa ce spectacolul s-a terminat, captati de o replica, de un gest, de un cuvint sau doar de simpla prezenta. Pirghia intinsa cu abilitate de Victor Rebengiuc, clou-ul caruia nu-i putem rezista este o deconcertanta naturalete, semnul unui spirit ludic care a inteles perfect adincimile si perversitatile codului asumat: sa joci atit de rafinat si subtil incit sa nici nu se simta ca joci. Te-ntrebi uimit cum face de-i iese atit de bine si-ti dai seama ca de fapt nu face nimic, ci doar este. Pur si simplu. Si-atunci te mai duci sa-l vezi o data si inca o data pina reusesti sa prinzi ceva. Dintr-un scenariu imaginar developat alert sau lent se desprind crimpeiele unor expresii surprinse aproape cinematic. Un Caliban […]