Virstele lui Mircea Horia Simionescu

Aparitia volumului Virstele, lansat la sfirsitul anului 2007, a trecut aproape neobservata in bibliografia generala a proaspatului octogenar Mircea Horia Simionescu. O carticica fara pretentii (avind pe coperta un autoportret din 1945 al scriitorului, realizat in argila cenusie…), garnisita cu desene in carbune si tus, tiparita pe o hirtie deloc grozava si aparuta la mica, dar inimoasa Editura Bibliotheca din Tirgovistea natala. Un exercitiu de modestie, in fond, intr-o cultura ce premiaza de regula cartile masive, strivitoare. Fapt este ca nu aceasta scriere originala, ci reeditarea la Humanitas a Ingeniosului bine temperat si reeditarea la Cartea Romaneasca a Nesfirsitelor primejdii, primul „roman“ propriu-zis al autorului, au fost adevaratele evenimente de sezon… S-a scris, oricum, prea putin despre micile carti „acompaniatoare“ ale autorului, despre „piesele de camera“ ce graviteaza in jurul marilor simfonii… Virstele s-a dorit a fi „o carte a intimplarilor de a doua marime“, un mai vechi proiect, dupa cum noteaza, in „incipit“, autorul retras peste vara in solitudinea casei de la Pietrosita. Putem vedea in paginile volumului o discreta addenda la opera unui prozator de virf (ma numar printre cei ce cred cu tarie ca MHS este cel mai important prozator roman in viata), dar si o noua […]