Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Visez foarte mult şi foarte frumos“. Interviu cu Antoaneta RALIAN
- 15-05-2014
- Nr. 722
-
Ovidiu ŞIMONCA
- PORTRET
- 3 Comentarii
Cînd vorbeşti cu Antoaneta Ralian, cea mai prolifică traducătoare a noastră, există un farmec al conversaţiei care te face să nu-ţi dai seama cînd trec minutele. E o plăcere să stai să o asculţi. Această plăcere va fi dublată, în această săptămînă, de apariţia volumului Amintirile unei nonagenare. Călătoriile mele, scriitorii mei, ce va fi lansat sîmbătă, 17 mai, la Humanitas Cişmigiu. Volumul apare la iniţiativa Denisei Comănescu, meritoria discipolă a Antoanetei Ralian, şi conţine cîteva ingenioase reconstituiri ale întîlnirilor cu o parte din autorii traduşi de Antoaneta Ralian: Iris Murdoch, Saul Bellow, Raymond Federman, Amos Oz, Ted Hughes, Salman Rushdie. Antoaneta Ralian împlineşte 90 de ani. Şi-a păstrat pofta de viaţă, pofta de lucru. Acasă la Antoaneta Ralian, într-o plăcută zi de mai, am realizat un interviu, mai degrabă liber de constrîngeri, decît scorţos, la aniversare. Doamnă Ralian, ce fel de copil aţi fost? Cuminte, răbdător, năzbîtios? Am avut o copilărie foarte frumoasă. Fac parte dintre cei care au trăit „cei şapte ani de acasă“. Iar anii de pînă la clasa I au fost cei mai fericiţi ani. Cînd intri la şcoală, încep responsabilităţile, dificultăţile, care merg de la clasa I şi pînă la senectute. Pînă la şcoală, […]
STIU ca traduceti MINUNAT ; boala nu va impiedica sa lucrati ; sunteti minunata prin tot ce faceti si tot ce spuneti!
La multi ani, cu sanatate!
Astept sa citesc, in 2014, „Portretul lui Dorian Gray”, in traducerea Dvs.!
La multi ani, doamna Ralian!
Minunat interviu, finalul – extraordinar!
Femeie si barbat, impreuna, 60 de ani:
„E o mare consolare să crezi într-o Viaţă de Apoi. Eu nu cred. Eu nu pot să cred că mă voi mai întîlni cu soţul meu sau că el vede ce fac eu acum, ce cărţi scot. Nu pot să cred că într-o altă viaţă mă voi întîlni cu soţul meu şi vom merge la cinema. Nu pot să cred că sînt miliarde de spirite, desprinse de trup, care plutesc undeva, care ne văd, care ne dau semne. Am un prieten care îmi spune că primeşte semne de la părinţii lui morţi. Eu n-am primit niciodată semne. Dar, foarte des, noaptea, mi s-a întîmplat să am impresia că-i aud respiraţia. Îmi dau seama că există o explicaţie: 60 de ani am dormit cu el alături şi mi s-a imprimat undeva în creier zgomotul respiraţiei sale. Am deseori impresia că-l aud respirînd, alături. Eu mai ţin în pat perna lui. Cred că doi oameni trebuie să doarmă împreună pînă la bătrîneţe. Dormeam împreună, gemeam împreună, că mă doare una şi alta, rîdeam împreună.”
Am citit toata trilogia lui Henry Miller. Superb tradusade dna Ralian, Miller – un mare autor, deloc pornograf.
Merita citit si „Colosul din Maroussi”.
Am mai citit interviuri luate Antoanetei Ralian; farmecul ei,franchetea, intelepciunea si umorul ei le-au facut atragatoare.
Interviul de mai sus mi se pare cel mai reusit dintre toate. Autorul a stiut pe ce clape sa apese.