Viteză și mobilitate (prolegomene pornind de la G.M. Cantacuzino)

„Se vorbeşte mult astăzi despre «omul de pe stradă». E invocat în calitatea sa de filozof mucalit şi sceptic. Cu toate că a devenit o formulă literară, el nu este atît de uituc precum s-ar putea crede. Fiecare din noi joacă, la rîndul lui, acest rol anonim. Strada, decor monoton limitat numai pe două părţi de-a lungul căruia personajul nostru fuge mereu după umbra sa, e obişnuitul cadru în care se scurge viaţa unui oraş ca o apă între cheiuri. Şi strada îţi mărturiseşte tonul sufletesc al unei cetăţi cu tainele, păcatele şi năzuinţele sale. Strada e jumătatea vieţii unui oraş. În tratatele de urbanism se poate citi că strada este un spaţiu de circulaţie. Ca toate definiţiile docte, ea nu este adevărată decît pe jumătate. Dar să revenim la omul de pe stradă, să-i cerem părerea umilă asupra propriului său decor, să cercetăm puţin drepturile sale la lumină, la frumuseţe şi, bineînţeles, la securitate.“ Rîndurile de mai sus nu-mi aparţin, dar le-aş contrasemna oricînd cu bucurie – am făcut-o deja, ajungînd, prin forța împrejurărilor și sub presiunea realității, să le scriu eu însumi. Cei care s-au obişnuit, poate, cu spusele și scrisele mele ştiu că preţuiesc strada în deplina […]