Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Vom scrie altfel despre Adrian Marino?
- 07-05-2010
- Nr. 523
-
Liviu ANTONESEI
- Actualitate
- 41 Comentarii
Au apărut informaţii despre „turnătorul“ Marino! Din 30 aprilie, ziarul Evenimentul zilei, prin jurnalista Mirela Corlăţan, a început un serial consacrat lui Adrian Marino. Titlurile şi intertitlurile au curs în cascadă: „Marino, turnătorul lui Eliade şi Lovinescu“, „Două decenii de spionaj“, „Vanitatea lui Adrian Marino, pedala apăsată de Securitate“. Rîndurile de deschidere, din 30 aprilie, conţin concluzia întregului serial: Adrian Marino ar fi „un informator prodigios al Securităţii şi al Direcţiei de Informaţii Externe, sub numele de cod «Brătescu» şi „«Bratosin»“. I-am rugat pe colaboratorii şi redactorii noştri, care au cititViaţa unui om singur şi au scris despre volumul de memorii al lui Adrian Marino în Observator cultural, să citească şi articolele din Evenimentul zilei. Şi le-am adresat o întrebare: „Ce schimbă, în interpretările dumneavoastră la cartea lui Adrian Marino, aceste informaţii? Ce anume, din ce aţi scris, ar trebui reanalizat, rediscutat, refăcut?“. Răspunsurile primite sînt publicate în ordinea alfabetică a autorilor. Adăugăm la acest grupaj un articol scris de Simona-Maria Pop, care a studiat dosarele de la CNSAS despre Marino. Liviu ANTONESEI: Elefantul în magazinul de porţelanuri Apariţia fragmentelor din memoriile lui Marino în Evz a declanşat o vastă campanie de discreditare a autorului. N-a fost destul! […]
Am postat mai devreme un raspuns pentru Nedeea Burca si va rog sa-l publicati, nu este in nici un caz mai insolent decat comentariul pe care mi-l adreseaza.
Un asemenea comentariu cum e cel facut de dumneavoastra mai sus cred ca lasa fara cuvinte pe orice om cu o gandire cat de cat articulata. Ce pot sa mai spun decat acea vorba de trista amintire: sa va judece “colegii” dumneavoastra…
Ramine de actualitate si la zi: \”intelectualii nostrii sint mai inocenti decit ai vostrii\”.
Daca e acuzat CNSAS-ul pentru darea pe goarna a dosarului acum, dece nu e intrebat amicul Dinescu despre intimplare; caci el era cel incondeiat de Marino, si primul care a iesit la inaintare cu \” Marino turnator\” .
…sa lipseasca @N.B. din ,,post”?!
Nu prea se vede legatura dintre una si ceallta, duduie Alexandra… sau o fi o conexiune intrucatva asemanatoare cu aceea dintre pseudonimul dvs. si numele de cod al unei celebrissime informatoare?! Ce parere aveti?!
In alta ordine de idei, oricine are dreptul de a-si formula suspiciunile, atunci cand nu acuza, recunoscand pe de-asupra ca nu are probe… De exemplu, eu va suspectez ca sunteti in realitate barbat si trimiteti aceste „contributii” de foarte departe… Recunosc, nu am probe… Ceea ce nu inseamna, implicit, ca nu am dreptate! Dar, oricine ati fi, e pacat sa-l varati pe dl.Andrei Plesu in ciorba dvs.! Nu-i faceti nici un serviciu, inclusiv readucand in amintirea cititorilor vechea supozitie a d-lui Gabriel Andreescu… de care multi dintre noi chiar nu ne mai aduceam aminte….
Mi se pare foarte interesant ca Gabriel Andreescu face un serial in cinci episoade sau cate or fi pentru a demonstra ca Adrian Marino nu a fost informator al securitatii, in timp ce acum vreo zece ani, acelasi om integru si insetat de adevar si dreptate, il acuza pe Andrei Plesu ca este informnator, desi nu avea nici o proba.
preiau dintr-un numar al O.C. din 2001:
„La un moment dat, Gabriel ANDREESCU si-a exprimat si suspiciunea ca unii membri ai CNSAS ar putea fi ei insisi santajabili din cauza unor legaturi cu Securitatea. Intrebat de ziaristi la cine se gindeste, el s-a referit la Andrei PLESU, explicindu-si banuielile, dar recunoscind ca n-are nici o proba.”
@alexandru: grav mi se pare ca ICCMER-ul anexat, cum spuneti, de V. Tismaneanu cosuma 40% mai multi bani de la buget, fara sa mai faca cercetare de teren ca pe vremea lui Marius Oprea, iar guvernul taie fara discernamant 15 la suta din pensii si 25 la suta din salariile medicilor si profesorilor.
Grav cu adevarat mi se pare ca persoana care si-a anexat IICCR transforma o victima a comunismului intr-un odios turnator. Si asta pe baza unei singure „investigatii”: folosirea „sursei” MC din EvZ ! Asteptam dovezile. Pina atunci, cred ca V Tismaneanu s-a compromis din nou din punct de vedere moral si profesional.
@) Liviu Ornea
…despre asta, dar a vrut sa apara prima oara textul in paralel cu „demascarea” de doi bani. Si altceva, din pacate, n-a gasit!
…e că, în felul acesta, și Gabriel Andreescu va cauționa un ziar unde apar kilograme de articole imunde. Păcat că n-a găsit un loc mai salubru unde să publice.
L.O.
…este ca textul lui Gabriel Andreescu, o analiza completa a cazului, pe dosare, a inceput sa apara in serial pe http://www.cotidianul.ro . Vestea si mai buna este ca studiul va fi reluat, in intregul sau, in editia pe mai a revistei Timpul. Auguri!
Sincer declar ca nu stiu cine-i Adrian Mariano, dar, simt din nou ca „pluteste in aer VANATOAREA DE VRAJITORI”. De cand „DEMASCAM ORORILE COMUNISMULUI”, nu am vazut practic ca s-a realizat nimic CONCRET: legea lustratiei, scaderea pensiilor fostilor securisti, pedepsirea fostilor TORTIONARI. Teorie, teorie si numai teorie. Si daca este sa condamnam pe INFORMATORI este bine sa analizam si, in ce conditii au facut-o; NIMENI NU A FACUT-O DE „BUNA VOIE SI NESILIT DE NIMENI”. Si tatal meu a fost solicitat dupa patru ani petrecuti in „Fortul 13 Jilava” sa COLABOREZE. INTELIGENTA si INFIRMITATEA (polio in copilarie), l-au SALVAT. Dar…..putea fi si altfel.
Am stiut ca odata cu realegerea lui Basescu, lucruriile vor deveni ACUTE , vor lua PROPORTII nedorite dar nici nu-mi dau seama ce FORTA ar putea pune stavila acestei TRISTE COMEDII
…probe nici despre CI, pentru ca nu exista. CI era practic o structura incontrolabila, ultimul lucru pe care l-ar fi facut Secu ar fi fost sa-l racoleze!
Cititorul are a dezamorsa o mina cu explozie tarzie, lasata de Directia a VII-a Literatura si Arte, nedumerirea sa venind de la contradictia dintre solidaritatea scriitoriceasca in jurul lui Adrian Mariano, despre care par a exista probe ca a colaborat, si indiferenta de mare efect fata de Cezar Ivanescu, impotriva memoriei caruia Mircea Dinescu inca nu a adus probele promise.
Din babilonia asta – scuzaţi termenul dar îmi pare potrivit momentului – o-ncăierare filologică mai lipseşte, pe sensul unor biete cuvinte, ca „ştiu”, „cred”, „cunosc”, „bănuiesc”, „deduc”. Pînă şi cei căzînd de acord asupra aceloraşi realităţi pot ajunge la dezacord prin simpla enunţare a semnificantului, valabil pentru ei, a fiecăruia dintre bietele vorbe mai sus enunţate. Atunci, „cel mai corect” – dar şi cel mai nostim (îngăduitor spus) – ar fi să-nceapă fiecare prin a preciza ce grad de convingere pune în „cred”, „ştiu” etc – eventual, pe o scară de la 1 la 10.
Iată, eu „cred” – cam de nota 5 spre 6 – că Marino „a fost”; însă „ştiu” – cam pe la 7-8 – că n-avea cum nu fi.
Eu sînt consecvent adversar al „dezvăluirilor” din arhive, pornind de la multe considerente, din care spun doar două: arhivele Securităţii au fost (şi au rămas, în partea care chiar contează) păstorite de foşti securişti ori parasecurişti (termenul meu pentru colaboratori de toate gradele, inclusiv activişti de partid); arhiva aceea este doar o parte a măţăraiei pe care o reprezenta „activitatea de securitate” – una complexă pînă la fastidios, unde ceea ce vedem ori ne este băgat în ochi (ca „să credem”) ori e aranjat astfel încît să nu aflăm decît ceea ce „trebuie”. Asta-mi aminteşte de o preţioasă indicaţie: să se studieze filosofia marxistă, în tot Partidul, dar diferenţiat, în funcţie de nivelul organizaţiei repsective şi-n părţile care o privesc.
Sînt două atitudini în a căror onestitate”cred” cam pe la 8-9, în medie: a lui Dorin Tudoran şi a lui Gabriel Andreeescu (despre care pomeneşte Liviu Antonesei).
Primul îşi descîlceşte propria viaţă, bătîndu-i în cuie – pe toţi pereţii – pe-aceia care i-au mîncat zilele cît a trăit aici. Nimic mai legitim, zic. Lui – necesar, iar nouă – folositor în multe chipuri.
Al doilea propune un demers obiectiv, ştiinţific, atrăgînd tot timpul atenţia asupra pericolului relei interpretări a unuia ori altuia dintre documentele la-ndemînă. Ceea ce presupune familiarizarea cu „munca de securitate”, aşa cum era aceea practicată – din perspectiva cercetătorului, nu a securistului, mă simt dator a preciza. Potrivit excursului său – la care veţi ajunge cu toţii, căci a fost publicat, deja dar mie mi-a fost semnalat de Liviu Antonesei, cum tuturor celor din lista lui de corespondenţă pe mail – Marino nu a fost un parasecurist cu acte-n regulă dar asta se poate afirma numai după ceea ce ştim ori putem deduce pe baza a ceea ce avem acum, la-ndemînă. Atitudine vădit îmbibată de probitate intelectuală, după mine.
Reiau o afirmaţie de la-nceputul procesului de intenţie intentat de Mirela Corlăţean, lui Marino: Dacă SIE a livrat documentaţia – deşi eu cred că a livrat pur şi simplu textul pe care l-a semnat MC, ori cel mult „parafrazat” (variantă: MC „e acoperită” în presă) – acesta este semn că un înalt pesonaj s-a implicat în toată povestea, servindu-şi clienţii intelectuali şi elitişti. Fără aprobarea sa, nu intră nici dracu’ în măţăraia SIE – despre care, de altfel, s-a afirmat – odată – că nici n-ar prea mai exista.
Cu multa placere! Apreciz, de asemena, ca pana si dvs. puneti cuvantul \”dovezi\” in ghilimele… In psihologie/psihiatrie/psihanaliza acest tip de \”scapare\” poarta un nume… In rest, s-auzim numai de bine!
Minunat! Nici nu se putea altfel! L-am cunoscut pe Adrian Marino si as fi putut sa bag mana in foc pentru dumnealui oricand… pe vremea cand eram studenta imi imprumuta carti si ma atentiona totodata ca vorbindu-i doar ma expun unui potential pericol, telefonandu-i de asemenea, se stia urmarit si ma punea in garda… O infinita delicatete si grija de-a nu face rau, chiar fara voia lui! Multumesc d-le Liviu Antonesei! Din tot sufletul!
Nu va grabiti cu acuzatiile. Gabriel Andreescu a cercetat toate dosarele Marino aflate la CNSAS. Isi va face in curind publice rezultatele cercetarilor. Ce pot eu spune acum e ca noa gasit nici un angajament si nici un rind scris de Marino.
Va multumesc pentru explicatii. Din fericire, lucrurile s-au clarificat la timp: indiferent ce „dovezi” vi s-ar pune acum in fata, dumneavoastra nu credeti ca Adrian Marino a fost informator. O opinie demna de tot respectul, care are si meritul ca opreste dialogul, nemaifiind necesara monitorizarea site-ului si permitind energiei consumate cu silabisirea sa fie directionata mai intelept.
Nici un torţionar securist, cu uniformă sau fără, nu a fost supus oprobiului public în ultimii douăzeci de ani, şi cu atât mai puţin adus în faţa instanţei de judecată, pentru cunoscute şi probate fapte criminale.
Cum devine model de colaboraţism cu sistemul criminal şi cu oamenii lui o autoritate intelectuală care a suportat opt ani de puşcărie şi şase ani de domiciliu obligatoriu? Ca să nu mai vorbim de restul, prea bine cunoscut?
Cum evident nu se produc probe, ci mistificări grosolane, nu va fi altă miză? Dincolo de resentimentarii ulceraţi de „Viaţa unui om singur”, n-or fi „subacoperiţii” lucrând împotriva valorilor pentru care a militat public, fără compromisuri, Adrian Marino? Să citezi numai securişti şi nicio probă directă pentru a incrimina un deţinut politic şi un anticomunist şi prooccidental militant să fie naivitate, prostie sau diversiune?
Este clar că subiectul „anticomunist” nu este deloc desuet. Adevărul trebuie spus întreg, ca românii să îşi regăsească fiinţa morală şi să poată merge mai departe. Dacă nu vrem un CNSAS poliţie politică să facă publice toate dosarele, integral. Altfel diversiunea va continua şi KGB-iştii vechi şi noi vor face din militanţii prooccidentali spioni sovietici.
Nu intelegeti sau nu vreti sa intelegeti care e parea mea… Dar fiindca va manifestati interesul, voi repeta (poate e nevoie sa si silabisesc?!): Nu cred ca a fost informator, colaborator al securitatii. Indiferent ce „dovezi” mi s-ar pune acum in fata! Cred ca asistam la o imensa campanie de denigrare a unui om care nu se poate apara! A da „note informative” nu inseamna intotdeauna „a colabora” cu securitatea. Sper ca intelegeti exact conotatiile cuvantului „colaborare”… In rest, desi am aproape 50 de ani, eu n-am iesit niciodata din tara inainte de anul 2000! Nici macar in tarile socialiste. Deci, nu pot sti decat din auzite cum era cu aceia care „se intorceau in tara”! Cat despre „dovezi”, pentru a fi cu adevarat edificatoare, ar trebui sa fim siguri ca n-au fost fabricate! Am sa va mai spun ceva: l-am cunoscut personal pe Adrian Marino! Exista in intreaga lui tinuta o demnitate tragica, greu de mimat chiar si pentru un foarte mare actor. Or, Marino era incapabil sa se prefaca, cu desavarsire incapabil… In caz ca mai aveti nelamuriri, nu va sfiiti, chiar daca nu pot sta toata ziua cu ochii pe site, promit sa va explic tot ceea ce dvs. nu intelegeti in legatura cu opiniile mele.
Am avut niste „meciuri” cu @Alexandra si pe alte forumuri, unde semna @Andra sau @Sandra. O intreb ce am mai intrebat-o: sunteti pregatita sa va acceptati ca Traian Basescu, pe care il sustineti, a fost informator, si inca unul care nu a avut nici viata, nici opera lui Adrian Marino?
Domnul Pecican are perfectă dreptate: călăii vorbesc, victimele sunt mute. Atât catharii din Montaillou cât şi morarul zis Menocchio şi-au pierdut viaţa pentru că şi-au afirmat credinţa care contravenea dogmei bisericii catolice, şi ştim despre ei numai din documentele inchiziţiei. Însă aceste documente au fost examinate obiectiv de Le Roy Ladurie şi respectiv Carlo Ginsburg care nu aveau nimic de câştigat sau pierdut prin a ascunde adevărul sau a promova minciuni.Analiza lor ne permite să auzim limpede glasul victimelor. Acesta este pasul care lipseşte: accesul public nelimitat la toate dosarele permiţând victimelor să-şi infrunte călăii şi punând capăt dezvăluirilor tendenţioase al căror adevăr nu poate fi judecat decât la lumina zilei
Inteleg ca dumneavoastra sinteti de parere ca Adrian Marino „a dat note ca orice cetatean roman reintors in tara”. Care ar fi dovezile care v-ar convinge ca Adrian Marino a colaborat cu Securitatea? (Dovezi care, afirmati dumneavoastra, „nu exista deocamdata”.)
Logica schioapa, dar nu e de mirare… Cu voia dvs., duduie, opera lui Sorin Antohi nu inseamna pentru cultura romana ceea ce inseamna Opera lui Adrian Marino. Sorin Antohi n-a facut nici puscarie politica, nici bataie n-a mancat, nici domiciliu obligatoriu n-a avut. Deci chiar daca am admite (DEOCAMDATA NU EXISTA DOVEZI!!!!) o colaborare a lui Adrian Marino cu Securitatea – in afara notelor pe care trebuia sa le scrie ca fost detinut politic sau ca orice alt cetatean roman reintors in tara! – daca am admite asadar ca Adrian Marino a fost „colaborator”, situatia lui e diferita din absolut toate punctele de vedere! De curiozitate, cum v-a dat prin cap sa-l comparati cu Sorin Antohi? Dvs. stiti in ce consta Contributia lui Adrian Marino in cultura romana?!!!
Bizarerie? Desigur… Daca am intelege insa (si o explicatie exista, sunt sigura), ale cui interese au fost in joc atunci si ale cui sunt in joc acum, poate ca lucruri inexplicabile ar deveni limpezi ca apa de izvor. Intrebarea la care ar trebui sa putem raspunde ar suna cam asa: Care au fost mobilurile reale ale ziaristei de fiecare data cand a scris? Exceptand , fireste, dorinta de aflare a adevarului, chiar daca ACEASTA ar trebui sa se gaseasca in spatele fiecarui demers jurnalistic… Cele doua „intamplari” au totusi un iz comun, care n-ar trebui sa ne scape: si atunci si acum, d-na M.C. a atentat, fara niste dovezi temeinice, la onoarea cuiva…
Acel NU era „inocent” si nu se referea la Dumneavoastra sau la un text al Dumneavoastra din trecut. Recitind ce scrisesem, am gasit necesar sa fac acea specificare, dar dupa cat se pare am incurcat mai mult decat am descurcat. O lamurim candva, poate.
Cat despre doamna sau domnisoara Mirela Corlatan, se pare ca are ceva in comun cu VT: inghite atata „praf de arhiva” (in care nu i-a calcat piciorul) incat nu mai face deosebirea intre documente furnizate sau doftoricite si cele autentice. Viitorul ne va spune cate alte lucruri au cei doi in comun. Depinde numai de dansa (vezi cazul Iacob si multe altele) si/sau de durabilitatea actualei guvernari.
@Dorin Tudoran
Multumesc pentru raspuns. Inteleg ca daca ar mai fi in viata, Adrian Marino ar trebui mentinut in circuitul stiintific intr-o maniera „putin gravida”. Nu trimis primul, dar al catelea? Al cincizecilea? Al omieunulea?
Nu prea inteleg obiectia la a-ti da cu parerea despre opera lui Adrian Marino in contextul in care opera lui este unul dintre argumentele care ar trebui sa ne faca sa nu discutam despre calitatea de informator al lui Adrian Marino. Inteleg, in schimb, argumentul puscariei politice si al faptului ca, probabil (dar nu e clar) a fost fortat sa faca ceea ce a facut. Ambele tipuri de argumente au fost ridicate la momentul „Sorin Antohi” de Horia Roman Patapievici atunci cand propunea o dezbatere pe tema informatorilor si a drepturilor pe care acestia le mai au sau nu in spatiul public.. Dar nimeni nu a avut curajul (sau buna vointa) atunci sa participe la aceasta dezbatere, nici macar Herta Muller careia ii era in primul rand adresata invitatia. Era important atunci sa se loveasca in HRP, asa cum acum e important ca Adrian Marino a lovit prin ultima lui carte in „unii” care trebuie cu tot dinadinsul desfiintati. Acesta e motivul principal, dupa parerea mea, pentru care acum Adrian Marino este imbratisat cu atata caldura, inclusiv in posibila lui calitate de informator, de multi dintre cei care semneaza acest articol sau il comenteaza. Sa nu uitam ca aceasta a si fost strategia de promovare a cartii „Viata unui om simplu”. Nu am fost atrasi sa o cumparam prin calitatea extraordinara a marturisirii, ci prin faptul ca ne arata cum sunt unii si altii. In alta ordine de idei, e prima data cand indulciti tonul in privinta informatorilor sau e doar o impresie a mea?
Am sprijinit-o moral, printr-o declaratie, pe Mirela Corlatan, cand a fost indepartata de la Cotidianul.
Daca imi amintesc bine, nu pentru un text despre Adrian Marino a fost data afara de la Cotidianul de Cornel Nistorescu.
Ceva mi se pare ciudat – esti data afara din cauza ca ai scris ce crezi despre cineva si, ajuns la Evenimentul zilei, te apuci sa scrii derspre altcineva, abandonind subiectul initial…
Poate ca doar eu vad in aceasta situatie o bizarerie…
Nu, nu stiu ce ar scrie Sorin Antohi intr-o asemenea carte.
Ma intrebam doar daca indulgenta manifestata fata de el de unii dintre noi ar mai fi existat daca si Sorin ar fi publicat o carte ca a lui ADrian Marino.
Dar cum Sorin este, slava Domnului!, in viata si-i urez sa fie sanatos si bine pentru inca multi, multi ani, el este singurul care stie ce crede despre noi toti si e dreptul lui sa ne-o spuna, verde-n fata, oriciand gaseste de cuviinta.
Cu apelul NU, m-ati cam ametit. Nu stiu cum s-o iau. Ma mai gandesc – poate va referiti la un mai vechi text al meu, poate NU…
Unii tin sa precizeze de prea multe ori prea multe lucruri – o precizare dimineata, o precizare pe la pranz, o precizare mai spre dupa-amiaza, o precizare mai pe seara si un comunicat viguros inainte de somn.
De aici pot aparea contradictii nefericite.
Dumneavoastra ati dat un citat, eu – altul. Nu cred ca vreunul din noi este vinovat de contradictia pe care o semnalati….
1. Daca Adrian Marino ar mai fi in viata si ar fi dovedit ca a facut to ce este acuzat ca a (ar) fi facut, nu cred c[ ar fi primul conferentiar ce ar trebui trimis de ICR intr-o tara in care traiesc multe din victimele turnatoriilor sale. Asta nu ar insemna o scoatere definitiva dintr-un circuit stiintific, cum nu ar trebui sa se intample nici in cazul lui Sorin Antohi.
2. Evident ca exista dreptul de a-ti spune opinia despre opera lui Adrian Marino, dar nu este cel mai decent dintre lucruri sa-l acuzi de opera stufoasa, pornind de la opera (ni se spune) stufoasa de informator. Poti sa nu digeri stilul sau continutul operei lui Adrian Marino dar ar fi mai onest sa o spui scriind despre cartile sale, punctual, si nu sa-ti dai cu parerea despre acel stil si continut can initezi o campanie pe o alta… tema.
A se compara textul Simonei Pop cu jigodismele „jurnalistice” ale Mirelei Corlăţan .
1.Daca ar mai trai AdrianMarino ar avea dreptul sa conferentieze undeva (in tara sau in afara ei) printr-un program finantat de o institutie a statului roman?
2.Mai exista in Romania dreptul de a-ti spune parerea despre opera/viata lui Adrian Marino, de pilda? Se poate, cumva, sa nu digeri stilul sau continutul operei lui Adrian Marino? Unora a inceput sa le fie frica (vedeti articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ de azi).
Domnule Dorin Tudoran,
Nu inteleg cum un om care spune \”Tin sa precizez ca nu contest nici o clipa valoarea contributiilor culturale ale lui A. Marino.\” (http://tismaneanu.wordpress.com/) ajunge \”sa dispretuiasca si cartile lui Adrian Marino\”. Pare o contradictie.
Herta Muller ce zice?
Subscriu cu doua maini la primul paragraf semnat mai sus de catre Dorin Tudoran. Nu stiu, spre deosebire de el, ce ar scrie Antohi in cartea in care ar releva ce crede despre fiecare dintre noi. Dar mai ales nu stiu daca ce (cacofonie intentionata) crede azi, a crezut si ieri si va crede si maine. Dar noi insine? Cati dintre noi ar face bine sa se autolustreze? Nu neaparat ca fosti informatori. Unii dintre noi nu au nici macar scuza „vremurilor peste om”. Iar cele scrise de DT in primul paragraf sunt o ampla pledoarie in favoarea unei asemenea efort. Lasciate ogn speranza, voi ch’uscite! Adica voi, care va uschiti de la ce scriati ieri si alalta-ieri. Pentru evitarea oricarei neintelegeri: apelul NU ii este adresat lui Dorin Tudoran.
@) Dorin Tudoran
…in ambele chestiuni!
Liviu,
Eu, unul, cred că în chestiuni de asemenea natură există o singură cale. Dureroasă dar singura total acceptabilă – să spui limpede cine, ce, cît și de ce. Și, ca un bonus, să mărturisești dacă regreți ori nu.
Celelalte variante — de înțeles, ținînd cont că suntem niște bieți oameni nu mașini perfecte și blindate — prezintă vulnerabilități de toate mărimile.
Nu i se poate refuza lui Vladimir Tismăneanu să spună ce crede despre colaborarea lui Adrian Marino cu Securitatea. Dar, cînd ajunge să disprețuiască și cărțile lui Adrian Marino (după unele a învățat carte, ca mulți dintre noi). omul care și-a dat doctoratul cu ce și l-a dat și sub îndrumarea științifică a unui politruc luminat, parcă Al. Tănase, aș zice că Vladimir Tismăneanu să ne mai scutească. Să-și iabidineau și căldarea cu var, să meargă pe teren cu Boc al IV-le și să înceapă schimbarea numelor de străzi, parcuri și bazine de innot. Hai, că am ajuns de râsul eoru-comunismului reșapat a șaptea oară… Astfel de „cauciucuri” chiar nu mai au nici un pic de tractiune. E un derapaj permanent, uneori – controlat, alte ori – tanchetel cu bazuci cu tot se pomenesc santz…
@) Dorin Tudoran
Cred ca singurul lucru care lipseste memoriile e o marturisire mai clara a relatiilor cu regimul si insitutia. Ea nu lipseste cu totul acolo, dar daca spunea lucrurile mai „in clar”, desigur ca ar fi lasat pe diversi moralisti ai nemaului fara obiectul muncii…
Habar nu aveți despre ce vorbiți! Sunteți doar niște nesemnificativi „admiratori ai unor stufoase dicționare de idei literare”. La asta se reduce opera lui Adrian Marino după Vladimir Tismăneanu, omul care aruncă, săptămînal, pe piața cititului kilometri de texte — de la comunicate de presă la proiecte referitoare la schimbarea numelor de străzi, sărbători, șosele, de la texte reciclate la liturghii ideologice în care tot ce s-a schimbat este contra în pro, pro în contra și totul în favoarea celor pe care-i slujește temporare etc. , e amuzant.
Vinovățiile lui Adrian Marino există. Nu știu dacă în forma și de magnitudea în care le prezintă cei care l-au luat în mod organizat la scărmănat. Sunt printre cei care cred că de ar fi mărturisit de unul singur ce, cat si de ce a facut, echipele de la Sanepid care s-au pus pe „lustrarea” unei umbrei și-ar fi pierdut obiectul muncii. Există o corespondență Adrian Marino – Sorin Antohi. Despre al doilea, „Lustrantul Șef” Tismăneanu tace. Alta ar fi fost situația, dacă lui Sorin i-ar fi dat prin cap să publice o carte în cera să scrie ce cred despre mulți dintre noi. Ne-am fifăcut foc pe el și l-am fi pus la gazeta de perete lângă Marino…