Votul ca reacţie

  • Recomandă articolul
Dragă Paul, Update, mai întîi. În era mediosferei, nu mai cred decît în ce se întîmplă pe pielea şi în creierul oamenilor. Nu împărtăşesc discursul mainstream al diasporei, desuet şi antiPSD-ist a priori. Entu­ziasmele nu pot fi evitate, dar nu mă mai regăsesc în ele. Cei care vor să se bucure pot s-o facă cu diferite ocazii. Una dintre ele poate fi electorală, alta – un meci cîştigat. Nu aveam de gînd să votez. Tot ce o să citeşti mai departe, din paragraful trei, rămîne valabil. Dar gestul de a vota ţine de o dispoziţie care se poate declanşa într-o clipă. L-am crezut pe cuvînt pe cel pe care cred că l-ai ales preşedinte, atunci cînd a promis că toată lumea va putea vota în turul II. Duminică seara am ajuns în Bucureşti după ora 7 seara. Nu mă încred în Facebook, mă plictiseşte isteria anti-Ponta. Dar, Paul, la Paris, Viviana Muşa (o ştii, cred) stătea la coadă de la 5 după-masă, şi după 3 ore aproape nu trecuse de jumătatea cozii. În Berna au fost 4 urne, faţă de 3 în turul I. O fostă studentă (de la Spiru Haret, ca să n-avem vorbe elitiste) a stat 4 ore […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.