Votul şi maşinăria de partid

Aşa cum s-a întîmplat de fiecare dată după 1990, alegerile prezidenţiale din acest an au dat naştere unor puternice pasiuni politice. Şi, ca de fiecare dată, între cele două tururi de scrutin nu mai există spaţiu pentru o analiză sine ira et studio. Acum media se concentrează în jurul temei voturilor din diasporă, altădată a fost frauda de la primul tur, pericolul extremismului sau vînzarea ţării către ruşi sau oligarhi. Într-o asemenea atmosferă saturată de emoţii nu prea mai este loc pentru un vot raţional. Acum totul se reduce la pro sau contra! Şi astfel, cei ce vor să reducă politica la un conflict perpetuu, care simplifică lucrurile şi forţează afilierile, altfel spus, uşor de manipulat, au cîştigat deja! Cu toate acestea, voturile libere de influenţe politice nu sînt mai mult de 10-15%. Iar acest un milion (un milion şi jumătate de voturi – cam atît ar fi la o prezenţă la scrutin estimată la 55-60%) poate face diferenţa, dacă distanţa între candidaţi nu este prea mare, dar nici aceste voturi nu scapă total de condiţionarea sociopolitică, deci de controlul partidelor cartelizate de la noi. Chiar dacă spaţiul de manevră al partidelor şi al candidaţilor pentru turul al II-lea al […]