Vremea poveştilor de dragoste

Volumul de povestiri Celelalte poveşti de dragoste de Lucian Dan Teodorovici este, trebuie s-o spun din capul locului, o carte splendidă, una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit în ultima vreme şi probabil una dintre apariţiile editoriale remarcabile ale anului care abia a început. O „colecţie“ de unsprezece proze scurte cu fine conexiuni între ele, orchestrate atent astfel încît personajele ori situaţiile să revină pe parcurs în mod imprevizibil, să-l surprindă pe cititor prin felul în care comunică unele cu altele, se înlănţuiesc.   Lucian Dan TEODOROVICI,  Celelalte poveşti de dragoste, Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2009, 248 p.     Căci, de fapt, e vorba despre un ansamblu coerent, în care prima poveste, „Şobolanul e mai viu decît ţestoasa“, constituie o perfectă uvertură, care-şi primeşte finalul cuvenit în a unsprezecea proză, „Podul Strîmt“. Lucian Dan Teodorovici este un excelent prozator, lucrul era deja cunoscut din Circul nostru vă prezintă – un roman impecabil construit, cu accente social-existenţiale, o comedie umană (cum bine observă Antonio Patraş, în textul de pe coperta a patra) redusă însă ca anvergură, atinsă de aripa unui teatru al absurdului, deşi fidelă în intenţie (satiră socială) „spiritului balzacian“ (l-am citat pe Antonio Patraş). […]