Vremuri intense

  • Recomandă articolul
E o tendinţă profund îngrijorătoare că limbajul politic al anului 2014 a ajuns să includă aplicarea actului de justiţie ca formă de presiune electorală. În ochii unui observator extern, a unui vest-european sau a unui nord-american care nu cunoaște istoria Valahiei sau pe care nu-l emoţionează farmecul Podului Mogoșoaiei, s-ar putea crede că independenţa justiţiei produce în România de azi adevărate miracole. Pentru că, iată, deodată, publicul află foarte multe. Ne-am putea lăsa atraşi de speranţa că, sub bagheta unor artizani ai dreptăţii, vom vedea o țară mai puţin coruptibilă, cam ca-n lumea legendelor despre aplicarea dreptății sub Vodă Cuza. De fapt, situaţia e cu totul alta. E un sezon electoral cu un altfel de limbaj politic. De parcă limbajul politic românesc ar fi evoluat de la invazii cu mineri la stenogramele unor tranzacţii între gangsteri. E foarte greu de crezut că investigaţiile, demisiile din parlament, anchetele desfăşurate în mare parte sub atenţia mass media, înregistrările făcute publice, filmările sau înregistrările realizate de inculpaţi transmise mass mediei pe căi independente, că toate aceste diverse şi subtile forme de influenţare a opiniei publice sînt realizate sub clopotul de cristal al unor raţionamente independente de poleiala palpabilă a vreun scop imediat. Toate […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.