Vulnerabilităţile unor personaje întunecate

Lungmetrajul de debut al lui Adrian Sitaru parcurge drumul surprinzător de scurt de la exhibarea principiilor şi a normalităţii călduţe ale unui cuplu pînă la coruperea adevărului şi pervertirea bunelor intenţii. Într-o ieşire de sfîrşit de săptămînă la picnic, Mihai şi Mihaela (Adrian Titieni şi Ioana Flora), doi amanţi plafonaţi şi cam iritaţi, accidentează o prostituată (Maria Dinulescu) zburdalnică şi prietenoasă şi sînt nevoiţi să-şi petreacă restul zilei împreună. Confortul, şi aşa cam fragil al celor doi, este tulburat progresiv de slalomul printre acuze şi suspiciuni pe care cinica şi vicleana Ana/Violeta îl generează. Scenariul filmului, scris după o idee a lui Radu Jude, acoperă iscusit degradarea treptată a relaţiei celor doi, pentru ca, spre sfîrşit, s-o recompună, fără a apela la violenţe extreme sau la modificări spectaculoase de perspectivă.   În general, o modalitate cinematografică neprietenoasă, chiar agasantă, filmarea din unghiuri subiective este aici, în mod cert, adecvată structurii de thriller, temei relaţiilor avariate de neîncredere şi egoism şi, mai ales, modului insinuant în care prostituata domină şi controlează cuplul confuz. Pentru fiecare dintre cei trei, regizorul, împreună cu directorul de imagine Adrian Silişteanu, a căutat unghiul subiectiv propriu – pentru Mihai o distanţă neutră, pentru Mihaela, mişcări mai […]