Walter Benjamin – un om, mai multe idei (I)

Spre deosebire de Adorno, a carui reputatie era deja bine stabilita la inceputul anilor ’60, numele lui Benjamin (1892-1940) a trebuit sa astepte anii ’70 si chiar ’80 pentru a fi cunoscut in afara mediilor universitare germane. In aceasta epoca, el devine criticul de traditie marxista occidentala a carui opera ii influenteaza in cea mai mare masura pe teoreticienii postmodernismului si poststructuralismului. Una dintre cauzele acestui succes este, pe de o parte, evaluarea pe care Benjamin o face asupra modernitatii (Proust, Kafka, suprarealismul). Pe de alta parte, criticul german isi bazeaza tezele asupra modernitatii pe o teorie a limbajului, apropiata semiologiei structuraliste, care, in timpul vietii criticului, de abia incepuse sa se dezvolte. Aceasta teorie a limbajului ii permite sa abordeze nu numai literatura, dar si arhitectura, cinema-ul sau obiectele cotidianului. In acest sens, Benjamin este un precursor in ceea ce lumea anglo-saxona numeste „cultural studies“, studiul interdisciplinar al culturii, in sensul larg al cuvintului. Cu toate acestea, succesul relativ recent al lui Benjamin este acompaniat si de citeva neintelegeri: criticul german este cunoscut datorita unui numar restrins de eseuri, mai ales gratie textului Opera de arta in epoca reproducerii mecanice. De cele mai multe ori, critica occidentala si cea […]