Walter Biemel, cititor al lui Heidegger

Daca cineva si-ar propune sa cerceteze influenta pe care a avut-o Heidegger asupra istoriei filozofiei romanesti interbelice, ar constata, destul de repede, absenta cvasitotala a referintelor la opera heideggeriana in scrierile importante ale acelor vremuri. Nietzsche, Spengler, Simmel, Bergson, Hartmann, Wundt, intr-o oarecare masura si Husserl – iata care sint numele cele mai vehiculate prin carti si articole de specialitate. Noica insusi, care apucase sa participe la un seminar al lui Heidegger pe la sfirsitul anilor ’30, nu pare sa fi fost impresionat de stilul didactic al acestuia, stil care devenise celebru in lumea universitara germana incepind cu 1919. Iata ce scrie el in Jurnalul filozofic: „Asist la un seminar al lui Heidegger. Curios, nici el nu poate scapa de ticurile profesoratului. Vrea raspunsuri co-recte: nu sa gindeasca elevul, deci sa aproximeze, ci sa stie. Esenta profesorului e de a impiedica gindirea sa fie cautare, spre a fi exactitate. Sa nu se poata fara asta?“. E adevarat ca, in acelasi Jurnal, Noica identifica o trasatura esentiala a mersului gindirii lui Heidegger, pe care o numeste „spirala descendenta“: „Am auzit pe Heidegger cite o ora la interval de doi ani. Spune acelasi lucru; sau lucruri pe care nu se poate sa […]