Wittgenstein, gînditorul singuratic

Printre aspectele paradoxale legate de viaţa şi filozofia lui Wittgenstein, se află şi acela că filozoful austriac a fost un mare singuratic. A trăit filozofia cu mare intensitate, a pus o pasiune excepţională în tot ceea ce a înfăptuit, dar cu toate acestea a rămas singuratic. Mai mult, după publicarea Tractatus-ului, s-a retras la ţară pentru a le preda copiilor abecedarul. Chiar şi după revenirea în învăţămîntul superior, la Cambridge, a făcut o figură solitară prin stilul cursurilor sale.   Mircea Flonta , Gînditorul singuratic. Critica şi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, 392 p.   Aspectul paradoxal este dat de faptul că, deşi singuratic, el a pus o amprentă de neşters asupra filozofiei secolului al XX-lea. Iar cînd afirm asta nu mă refer exclusiv la spaţiul de limbă germană sau engleză, nici la filozofia analitică în general, ci am în vedere o influenţă foarte însemnată exercitată asupra unor mari filozofi din secolul al XX-lea şi asupra unor importante discipline ale filozofiei, cum sînt logica, metafizica, filozofia limbajului, filozofia minţii ori etica. Lucrarea academicianului Mircea Flonta, Gînditorul singuratic. Critica şi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein, realizează o prezentare a stilului gîndirii lui Wittgenstein, dar fără a rămîne […]