Zatul fierbinte

Documente ale vietii private, scrisorile stirnesc, la orice incercare de recuperare, de absorbire a lor in literatura, nelinisti si controverse. Mefienta criticii literare, care accepta scrisorile cam à contre coeur, se explica, mai degraba, printr-o nepotrivire de conventii. Jurnalele nu sint, la inceput, destinate nici unui public, asadar li se poate inventa unul. Cersetorul de cafea cuprinde scrisorile poetului Emil Brumaru catre criticul Lucian Raicu. Asadar, niste scrisori deschise. Hibrid, s-ar zice, de corespondenta si publicistica, volumul seamana, in chip ciudat, mai mult cu un jurnal. Greu de crezut ca aceste saizeci si cinci de epistole au fost vreodata puse la posta, desi institutiei respective i se mai multumeste din loc in loc, la deruta. Ele sint, mai degraba, niste exercitii de stil sau chiar o reteta de supravietuire, in orice caz, o forma de disciplinare intelectuala. Sint, se vede limpede, scrisorile unui literat, ale cuiva cu placerea cititului si a recitirii, care, gustind ca un gourmet aceleasi citeva carti, isi sistematizeaza impresiile de lectura, indemnat sa le impartaseasca de-o „stima veche si-o prietenie hodoronc-tronc“. Nu putem gasi, in aceasta corespondenta multa vreme aminata, inceputa, pina la urma, in vara lui 1980, la 41 de ani ai expeditorului, apoi completata […]