Zazie in metrou

Raymond QUENEAU, Zazie in metrou Traducere si pseudopostfata (sic) de Lazlo Alexandru, prefata de Luca Pitu, Colectia „Proza contemporana”, Editura Paralela 45, Pitesti, 2001, 152p., f.p. Membru marcant, si probabil fondator, al Colegiului de Patafizica alaturi de E. Ionescu si Boris Vian, precum si autorul unui ametitor (cunoscatorii stiu de ce) volum de sonete intitulat Cent mille milliards de poèmes, Raymond Queneau a scris citeva romane care au marcat destul de puternic literatura franceza. Zazie in metrou (1959), roman cu care se deschide colectia de proza contemporana a Editurii Paralela 45 (de remarcat deschiderea editoriala mai mult decit bine venita si benefica pentru imaginea editurii), se incadreaza in ceea ce autorul insusi denumea roman odiseic construit in jurul unui personaj care trece printr-o serie de experiente inedite. Simpatizind napastuitii, oraseni marunti si mediocri, mahalagii, vagabonzi, tirgoveti care-si duc traiul scotind un ban din te miri ce ocupatii derizorii, sau tocmai pentru a contraria o anumita traditie in tipologia personajelor, autorul nu face exceptie de la regula nici in acest roman. De altfel, daca R. Queneau s-ar fi aratat interesat de spatiul-mahala am fi avut in fata un excelent roman de mediu. Zazie… este, insa, un roman de situatie si limbaj. […]