Zbor deasupra unui cuib de pelicani

Daca telefoanele noastre sint ascultate, sint convins ca baiatul cu ochi albastri si pix asijderea a umplut o coala mare cu epitete, metafore si alte figuri de stil, multe din ele la superlativ, in perioada in care ma aflam la (una din) gurile Dunarii. O multime de prieteni ma sunau cu abia disimulata invidie si, printre filfiieli de pasari acvatice, fiecaruia ii repetam atmosfera incredibila care a plutit peste Festival. S-a vorbit enorm la Sfintu Gheorghe, de multe ori in contradictoriu, despre cum e festivalul si/sau cum ar trebui sa fie. Eu cred ca asta e un semn bun. Daca am fi participat la vreo manifestare prafoasa si ostenita, organizata in buna traditie a Cintarii Romaniei (se mai intimpla si astazi!), sint convins ca toti am fi profitat la maxim de sejur si nu s-ar fi pomenit un cuvint, critic sau de lauda. Inevitabil, Anonimul a fost comparat cu celalalt pol al vietii filmice de la noi, TIFF-ul din Cluj; cu tenacea eficienta ardeleneasca care l-a crescut pe acela an de an. Cred ca, dincolo de a compara detalii tehnice sau organizatorice, cele doua evenimente nu trebuie alaturate, trebuie sa existe fiecare si nu e rau ca sint atit de […]