Zelda – între extaz şi depresie

În a doua jumătate a lunii august, după două săptămîni minunate petrecute la munte, am poposit împreună cu soţul meu, pentru cîteva zile, în Bucureşti. Era cald, mulţi cunoscuţi erau plecaţi în concediu şi, fiind vacanţă, nu erau nici spectacole. Dar regula are şi excepţii. Într-o după-amiază, o prietenă aflată în Bucureşti ne-a invitat la un spectacol. La Muzeul Ţăranului Român avea loc Festivalul de Teatru Independent Undercloud. Aşa cum scria în program, acest festival „este o STARE care porneşte din dăruirea, inovaţia, originalitatea şi calitatea unor oameni care simt într-un fel“. Mi-am spus că poate fi interesant, dar eram în dubiu dacă îmi va plăcea acest experiment. Mai ales că tîrgul din curtea Muzeului nu era prea reuşit, iar sala de teatru, amenajată în Clubul Ţăranului, nu era în amfiteatru şi avea scaune diferite ca înălţime, aşa că nu erau codiţii prea bune de vizionare. În fine, pentru că eram musafiră, cei care ne-au invitat mi-au oferit locul de lîngă interval, aşa că am putut urmări spectacolul în condiţii cît se poate de bune.   Se juca o piesă a dramaturgului americanWilliam Luce, specializat în scenarii despre personalităţi din lumea artistică şi literară. Piesa, care are un titlu intraductibil, […]